vineri, 28 iunie 2013

Un singur Dumnezeu in matematica cereasca - Florin Laiu

„Un singur Dumnezeu” în matematica cerească Florin Lăiu Ascultă, Israele ! Doctrina creştină despre Trinitate a fost întotdeauna un scandal, atât pentru evrei şi musulmani, (fiindcă teologia acestora a devenit mai monoteistă decât a lui Moise şi a Profeţilor !) cât şi pentru creştinii raţionalişti (fiindcă revelaţia biblică este supraraţională şi paradoxală, iar logica umană este simplistă, procustiană). Toată discuţia începe cu crezul fundamental al mozaismului: Şəma‘ Israēl, Iahwé Ělohēnu, Iahwé ’ĕchad. (Dt 6:4). Să facem puţină ebraică: Şəma‘ Israēl îmseamnă „ascultă, Israele !” (cu sensul de atenţiune!). Iahwé Ělohēnu înseamnă „Iahwé este Dumnezeul nostru!”. (Numele Iahwé se pronunţă cu accent pe ultima silabă, pe „e”, ca şi José, René etc. În nici un caz nu se pronunţă cu accent pe prima silabă, ca şi cum ar fi Fane, Lache, Marte...). Dar ce înseamnă Iahwé ’ĕchad ? Mai întâi, Iahwé este numele sacru prin care Dumnezeul strămoşesc al patriarhilor, care fusese cunoscut până atunci ca Elion (Preaînaltul) sau Şaddai (Preaputernicul), S-a descoperit lui Moise ca fiind Eu Sunt Cel Ce Sunt (Ehyé Aşer Ehyé Ex 3:14; Ex 6:3). Este Numele înfricoşat al Dumnezeului Salvator care S-a descoperit lui Moise şi care exprimă existenţa în sine, eternitatea. Dumnezeu nu apare, nu devine, nu „a fost”, ci El este pur şi simplu. Prin aceasta se distinge, în esenţă, natura divină de cea creată. Creatorul nu poate avea început. Dacă Dumnezeu ar avea un început, indiferent cum ar fi imaginat acel început, El nu ar mai fi Dumnezeu, pentrucă existenţa Lui s-ar datora unei cauze care L-a precedat. Şi astfel problema originii s-ar muta la minus infinit, obligându-ne, prin reducere la absurd, să credem în eternitatea naturii divine. Doar în păgânism apar şi dispar zeii, se nasc pe căi naturale sau neconvenţionale. Chiar nemurirea lor nu este absolută. În relaţiile lor cu oamenii, zeii dau naştere la urmaşi inferiori, fiinţe care sunt mai mult decât oameni, dar mai puţin decât zei. Când vorbim despre Dumnezeul Bibliei, trebuie să fim în gardă faţă de „divinităţile” fantastice ale păgânismului. Este Dumnezeu „singur”? Cum trebuie să înţelegem însă ultimul cuvânt al crezului fundamental? Care este adevăratul sens al lui’ĕchad ? Oricine învaţă să numere evreieşte, începe cu ’ĕchad („unu”). De la acest sens de bază au derivat şi altele, dintre care unele nu se asociază cu nume proprii, dar câteva pot fi relevante pentru cazul nostru: 1). „întâi” (Gn 8:5); 2). „una/ca unul/în unitate” (Ex 36:13); 3). „acelaşi”/„unul singur [pentru toţi]” (Nu 15:16; Mal 2:10); 4). „numai”/„singur” (1Rg 4:19). Care dintre aceste sensuri a fost intenţionat în formula Iahwé ’ĕchad ? „Iahwé este întâi” e un sens acceptabil teologic, dar acesta se foloseşte în ebraică doar în datări, când spunem, de exemplu: ziua „întâi” sau „prima” lună. „Iahwé este una” nu se poate spune, fiindcă numai doi sau mai mulţi pot fi „una” în sensul de unitate. Sensul nr. 3 este posibil, ca şi în Za 14:9, unde în context se aminteşte că toate popoarele se vor închina lui Dumnezeu. Profetul Zaharia este singurul după Moise care repetă formula aceasta în Biblie, dar la timpul viitor: „În ziua aceea Iahwé va fi’ĕchad şi numele Lui ’ĕchad.” El vrea să spună că atunci Iahwé va fi unic, că nu va fi altul ca El, că numai El va fi Dumnezeu pentru toate popoarele. Sensul preferabil este întotdeauna cel dictat de context. Formula deuteronomică „Ascultă Israele....” introduce marile porunci ale Legii, care ne îndatorează să iubim pe Dumnezeu într-un mod unic, total şi prioritar. De aceea ni se spune înainte de aceasta, că numai Iahwé este Dumnezeul nostru, că El este unic şi nu acceptă pe lângă El zeii altor popoare, sau alte născociri. O traducere standard evreiască (TNK) redă această formulă astfel : ....The LORD is our God, the LORD alone („Domnul” este Dumnezeul nostru – numai „Domnul”). „Numai Domnul” sau „Domnul singur”, vrea să spună, oare, că Iahwé este singur? Sau, mai degrabă că El singur, – numai El– este Dumnezeu ? Când 1+1 = 1 În contextul formulei credale deuteronomice nu se discută despre manifestările personale ale lui Dumnezeu ci despre închinarea şi iubirea supremă datorată Creatorului, în contrast cu modelul politeist. Pentru cunoaşterea „aritmeticii” persoanelor divine, trebuie să vedem ce ne învaţă acelaşi Moise în alte locuri, să vedem cât de „singur” este Dumnezeu. În Exodul 3, cu ocazia primei descoperiri făcute lui Moise, în vederea eliberării din Egipt, Dumnezeu Îi dezvăluie marelui profet nu numai Numele şi planul Său, ci şi o parte din taina existenţei Sale personale. Moise spune limpede că în rug i S-a arătat „trimisul lui Iahwé”, deci o altă persoană. Este aceasta o fiinţă special creată pentru a împlini ordine şi a transmite mesaje? Moise nu ne lasă să presupunem. El ne spune că acest mesager ceresc, pe care-l numeşte mai întâi „solul lui Dumnezeu” este Dumnezeu Însuşi, fiindcă poartă acelaşi nume cu Cel ce L-a trimis (Iahwé), şi El Însuşi Se recomandă ca fiind Dumnezeul lui Abraam, Isaac şi Iacob, marele Eu Sunt. Moise şi Profeţii se referă în mod repetat la Dumnezeul lui Israel în acest mod care sfidează orice formă de unitarianism. Marele Eu Sunt nu permite nimănui să vorbească despre „începuturi” sau despre o dumnezeire inferioară. Poziţia de mesager, implicând subordonare, nu se poate referi la natura Sa, ci doar la funcţie. Iar Biblia ne arată că o subordonare poate avea şi alte cauze decât condiţia naturală sau obligaţia. Subordonarea poate fi absolut voluntară, ceea ce noi, oamenii, numai din cauza rebeliunii noastre înnăscute nu putem admite. Peste veacuri, Cineva egal cu Dumnezeu a putut să renunţe la acest statut, pentru a face un serviciu salvator şi exemplar (Flp 2:6-11). De aici învăţăm că Iahwé, ca şi Elion, Şaddai etc. sunt nume pământeşti, de tradiţie ebraică ale adevăratului Dumnezeu, dar nici unul din ele nu este nume personal, ci mai degrabă nume „de familie”, dacă putem vorbi astfel, întrucât acesta nu este doar numele lui Dumnezeu care trimite, ci şi numele Trimisului special al lui Dumnezeu, care este, de asemenea, Dumnezeu, nu creatură. Noul Testament aplică într-un mod foarte natural numele lui Iahwé Domnului Christos (comparaţi Ioan 12:41 → Is 6:1+). Pluralitatea personală a Dumnezeirii pe care o proclamau Moise şi Profeţii reiese şi din uzul foarte rar al pronumelui personal la plural. Când Dumnezeu vorbeşte despre Sine, El spune de obicei: Eu, Eu Sunt /sunt, numai Eu etc. Chiar şi cele mai importante personaje biblice, inclusiv împăraţii păgâni trufaşi, care se credeau zei, folosesc în exclusivitate persoana întâi singular. Pluralul de reverenţă nu se folosea nici măcar la persoana a doua. Respectul se arăta prin adăugarea titlului şi printr-o plecăciune, alteori prin vorbire la persoana a treia (e.g. tu, împărate...; Tu, Doamne....; domnul meu / robul tău). Şi atunci, ce semnificaţie are folosirea pluralului doar în câteva cazuri ? (Gen 1:26; 3:22; 11:7; Is 6:8). Acestea sunt dovezi că Moise şi Profeţii erau familiarizaţi cu ideea că Dumnezeul lui Israel nu este o persoană singură, că „Fiul” şi „Spiritul” Său au existenţă distinctă în manifestarea personală a aceleiaşi entităţi eterne. Este Fiul Dumnezeu adevărat ? Pentru orice creştin care recunoaşte Biblia ca autoritate supremă în domeniul credinţei, răspunsul ar trebui să fie foarte clar, indiferent cât de multe obiecţii ar aduce propria noastră raţiune, sprijinindu-se chiar pe texte biblice. Pur şi simplu, pentru că acest fapt este afirmat cu claritate de Cuvântul lui Dumnezeu. Acel reprezentant personal al lui Dumnezeu, care a fost trimis să salveze şi să călăuzească pe Israel, Acela care este El Însuşi Dumnezeu, eternul Eu Sunt, S-a întrupat devenind om în persoana lui Iisus din Nazaret (1 Ioan 4:2). Iisus nu este întruparea unui heruvim sau a unui Dumnezeu derivat, emanat, secundar. Pavel Îl numeşte Cel Care este deasupra tuturor lucrurilor, Dumnezeu binecuvântat în veci (Rom 9:5), aşa cum este numit şi Tatăl, sau Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor (Tit 2:13), care este unic (Is 45:21). Ioan, care în mod special accentuează divinitatea absolută a lui Iisus, Îl numeşte şi el ca pe Tatăl: Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică (1 In 5:20-21; In 17:3), avertizând, în încheierea epistolei, împotriva oricărei fantasme teologizate. Unit cu natura divină chiar prin conceperea supranaturală, „omul Iisus Christos” este în acelaşi timp Dumnezeu adevărat, fiind singurul pământeni care a primit de la Dumnezeu „viaţa în Sine”, plinătatea dumnezeirii, izvorul nemuririi (In 5:26), şi nu acea nemurire dependentă pe care o primesc cei mântuiţi. Numai El are cheile morţii şi ale învierii (Ap 1:17-18; In 11:25), fiindcă El este Dumnezeu, iar Dumnezeu este singurul care are nemurirea (1Tim 6:16). El Se numeşte Cel dintâi şi Cel din urmă (Ap 1:8.11, 21:6, 22:13), asemenea Tatălui (Is 41:4, 48:12), iar descrierea Sa din Apocalips 1 este o combinaţie dintre imaginea Celui Vechi de zile din Daniel 7 şi a lui Mihail din Daniel 10. Cuvântul atoatecreator era – a fost dintotdeauna –cu Dumnezeu, ca Dumnezeu, una cu Dumnezeu (In 1:1-3). Iar dumnezeirea nu se poate naşte, nu poate suferi modificări, nici nu poate muri, după cum ne învaţă şi Spiritul Profeţiei. În timp ce Melchisedec trebuie să fi avut un început al zilelor, chiar dacă faptul în sine nu a fost menţionat în Scripturi, totuşi „Fiul” lui Dumnezeu, ca Realitate în care tipul Melchisedec S-a împlinit, nu are început al zilelor (Ev 7:3), deşi ca om are genealogie şi istorie. El nu doar era înainte de Abraam, ci El Este înainte de Abraam (In 8:24.58). Deşi Fiu, născut în Betleem, El este „din zilele veşniciei” (Mica 5:1), ba chiar Tată Veşnic / Părintele veşniciei, născător al timpului (Is 9:5). În faţa maiestăţii supreme, a realităţii divine absolute a Domnului Iisus, oricât de necredincioşi am fi, nu putem decât să cădem împreună cu Toma la picioarele Lui, copleşiţi de dovezi, răspunzând: Domnul meu şi Dumnezeul meu ! (In 20:28). Cine este Dumnezeul Atotputernic? Am întâlnit credincioşi spunând: Iisus este puternic, dar El nu este Dumnezeu Atotputernic. Acesta nu este decât un joc de cuvinte care trădează necunoaşterea Scripturii. Domnul Christos a spus: Toată puterea (autoritatea) Mi-a fost dată în cer şi pe pământ (Mt 28:18). Cunoaşteţi o putere mai mare decât aceasta? În Apocalipsă El este numit în mod explicit Cel Atotputernic (1:8). De aceea, Nunta Mielului înseamnă inaugurarea împărăţiei Celui Atotputernic (Ap 19:6). În Ap 19:15 Îl găsim călcând în picioare „teascul mâniei aprinse a Atotputernicului Dumnezeu”. În VT, acest nume este echivalent cu Dumnezeu, Cel Prea Înalt, Iahwé, Domnul, şi nu se fac niciodată comparaţii între puterile lui Dumnezeu şi acelea ale Cuvântului sau ale Spiritului Său. În Isaia 9:5, Copilul Mesianic este numit ’Ēl Ghibbōr (Dumnezeul Puternic/Viteaz), exact aşa cum Îl numeşte Isaia pe Dumnezeu lui Israel (10:21). Chiar şi patriarhul Iacov ştia secretul acesta. El numea pe „Îngerul (Solul)” mântuitor care i s-a arătat la Betel, ’Ēl Şaddai (= Dumnezeul Atotputernic, Pantoktrator: Gen 31:11.13; 48:3.16). Fiul lui Dumnezeu Domnul Christos este numit Fiu, se spune că a fost „născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii”, ba încă chiar „singurul-născut din Tatăl” şi „întâiul-născut”. Nu înseamnă, oare, aceasta, că are un început? El are, într-adevăr, mai multe feluri de început, dar, după cum am arătat mai sus, El precede orice început. Christos este Fiul lui Dumnezeu în mai multe sensuri. 1. El este Fiu al lui Dumnezeu, în calitate de Fiu al lui Adam (fiu al omului), ca orice om (Lc 3:23.38). 2. El este Fiu al lui Dumnezeu, ca titlu mesianic. După cum împăraţii popoarelor păgâne erau consideraţi fii ai zeilor lor naţionali, şi astfel aveau monarhie „de drept divin”, tot astfel fiecare reprezentant al dinastiei davidice, – de la David (prototipul), până la Marele Messía – era Fiu al adevăratului Dumnezeu (Ps 2:6-8; 82:1.6.8; 89:27). Această relaţie filială era metafora care se folosea până şi în relaţiile oficiale dintre regii suzerani şi regii vasali în Orientul Apropiat antic. Legământul făcut între aceştia îl numea pe regele supus fiu, iar pe suzeran părinte (2S 7:12-14; 1 Cr 28:6; Ps 89:26). În cazul în care era o alianţă de parteneriat, regii aliaţi se numeau între ei fraţi (1Rg 20:32). 3. El este Fiu al lui Dumnezeu referitor la natura Sa divină, ceea ce s-a dovedit definitiv prin învierea Sa (Rom 1:4). În tiparele ebraice de exprimare, termenul „ben” (fiu) indică în mod obişnuit un membru al unei categorii: „fiu al lui Adam” (=om), „fiu al neascultării” (=rebel); „fiul al morţii” (=pasibil de pedeapsa capitală); „fiul unei sute de ani” (=în vârstă de o sută de ani). În acest limbaj, „fiu de Dumnezeu” ar avea sensul de fiinţă dumnezeiască, aşa cum „ben Adam” nu înseamnă altceva decât fiinţă omenească. În aceste cazuri, filiaţia este un mod de a exprima o relaţie de apartenenţă şi nu implică, în mod necesar, ideea de naştere, emanaţie, început. 4. El este Fiu al lui Dumnezeu în sens metaforic, întrucât Şi-a asumat voluntar rolul de supus, de „vasal” Tatălui, deşi prin natura Sa El Este Marele Dumnezeu şi nimeni nu-L putea sili să Se supună. Luându-şi acest rol dinainte de facerea lumii, El a devenit exemplul suprem de supunere filială al tuturor îngerilor şi oamenilor, nu numai în contrast cu înălţarea de sine a lui Lucifer, ci ca perspectivă la infinit, chiar şi după eliminarea oricărei urme a răului (1Cor 15:24-28). Această relaţie filială nu este cerută de o natură inferioară, nici nu este impusă ca legea unui cuceritor, ci este o metaforă a legământului veşnic (Za 6:13; ebr. sfat de pace), prin care Dumnezeu este Suveranul absolut şi autoritatea supremă, dar în acelaşi timp, tot El Este, prin A Doua Persoană, exemplul suprem de supunere desăvârşită, iubitoare şi încrezătoare. Cuvintele fiu şi tată pot avea fie sens biologic, fie sens figurat. În sens fizic, fiul oricărui tată se naşte dintr-o mamă. Numai în sens figurat pot naşte şi bărbaţii (Is 26:17-18; Os 13:13). A insista că fiu trebuie să aibă neapărat un sens fizic este mai puţin decât înţelepciune. În cazul lui Dumnezeu, care nu este nici femeie, nici bărbat, ci mai presus de orice comparaţie – şi despre care nici Biblia şi nici raţiunea sănătoasă nu ne învaţă că s-ar putea diviza pe Sine –, a insista asupra „naşterii” din Tatăl într-un sens ontologic ar însemna o blocare a minţii în absurd. Poate Dumnezeu să producă în vreun fel pe Cineva asemenea Lui? Este posibil aşa-ceva? Chiar faptul că fiinţa produsă are un început, arată că aceasta nu poate fi Dumnezeu – Fiinţa fără început şi sfârşit. Născut din Tatăl ? Şi totuşi, nu spune Biblia că Fiul este „născut din Tatăl”? Nu, Biblia nu spune acest lucru. Accentul pe o naştere ontologică din Dumnezeu provine din crezul impus de sinoadele ecumenice, care este o cristalizare a unei expresii de disociere de erezia ariană, incorporând în acelaşi timp formule de compromis, cum ar fi „singurul născut Fiu al lui Dumnezeu”, „născut din Tatăl înainte de toţi vecii”, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, „născut iar nu făcut”. În realitate, acest accent pus asupra originii derivate a lui Christos dovedeşte că Părinţii niceeni au înţeles greşit ceea ce spune Biblia despre „naşterea” şi „filiaţia” Lui. În primul rând, faimoasa expresie din Ioan 1:14 („...slava singurului născut din Tatăl”) nu conţine în textul grecesc ideea de născut din Tatăl. „Monoghenés” înseamnă „[moştenitor] unic” „singur la părinţi”. „Monoghenés” este numită fiica lui Iefta (cf. LXX Jud 11:34) şi alte fiice şi fii singuri la părinţi (Tob 6:11; Lc 8:42; Lc 9:38). Desigur nu înseamnă că se născuseră fără mamă, numai din tată. Chiar şi în Versiunea Cornilescu folosită de noi, termenul a fost tradus corect cu referire la Iisus în Ioan 1:18; 3:16; 3:18 ş. a.: singurul Fiu. Aşadar, textul nu spune altceva, decât că slava lui Iisus din Nazaret era slava singurului Fiu al lui Dumnezeu: adică a unicului moştenitor, Marele Messía, veşnicul „Fiu” al lui Dumnezeu, imaginea Dumnezeului nevăzut. Într-adevăr, Biblia se referă la Dumnezeu care zice despre El: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut” (Ps 2:7). Nu înţelegem de ce unii ignoră cuvântul astăzi, care în nici o limbă nu se referă la timpul trecut. Psalmul 2 este cunoscut ca un psalm al încoronării, fiecare rege davidic fiind o prefigurare a Marelui Messía, Fiul lui Dumnezeu. Poetul foloseşte expresia Te-am născut (=Te-am făcut fiu) în sens figurat, iar aplicaţiile figurate pot fi diverse şi larg aplicabile – noi suntem de asemenea „născuţi din Dumnezeu” (In 1:12-13; 1 In 5:18). În Lc 20:36, Iisus spune că sfinţii vor fi ca îngerii, fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Deşi este mai dificil de observat legătura dintre înviere şi naşterea figurată din Psalmul 2, se ştie că apostolii au folosit expresia „astăzi Te-am născut” ca o previziune a învierii lui Christos (FA 13:33), şi a întronării Sale (Ev 1:5; 5:5), niciodată pentru originea Sa naturală. O similară expresie mesianică este şi aceea care-L face pe Iisus „Cel întâi-născut”. Folosirea acestei expresii pe lângă cea de mai sus este foarte instructivă. Ambele au sens numai dacă sunt figurate. Dacă preferăm să le înţelegem în sens literal, ele se contrazic. Întâi-născutul presupune că are fraţi mai tineri, în timp ce singurul născut nu are fraţi deloc. Titlul de Întâiul-născut aplicat lui Christos este de asemenea figurat, şi nu are sens cronologic, nici nu face aluzie la o apariţie derivată din Dumnezeu. Aşa cum în antichitate, la evrei şi la alte popoare, primul născut moştenea autoritatea părintească şi devenea „domnul fraţilor lui” (Gn 49:26), de unde până mai ieri şi prin părţile noastre, fratele mai mare era numit nenea sau bădia, respectat de cei mai mici, tot astfel Întâiul născut este folosit în sens figurat, cu referire la poziţie şi nu la ordinea naşterii. Adesea Dumnezeu a schimbat ordinea naturală şi a dat întâietatea celui de-al doilea sau ultimului, astfel încât devenea întâi-născutul. David n-a fost cel mai mare în familia sa, nici cel mai bătrân dintre regii lumii, dar Dumnezeu îl numeşte întâiul-născut, suzeranul tuturor monarhilor pământului (Ps 89:20.27). Tot aşa este şi Iisus întâiul născut, fie că se referă la înviere („Cel întâi-născut din morţi”, Col 1:18; Ap 1:5), fie că se referă la zidirea lumii sau a Bisericii (Col 1:15). El este Nenea, El este Domnul fraţilor Săi, în familia universului. „Începutul zidirii lui Dumnezeu” Folosirea cuvântului început cu referire la Christos, este adesea un factor derutant în traducerile biblice. Pentru orice logică românească, „Christos... începutul zidirii lui Dumnezeu” (Ap 3:14) nu poate însemna altceva decât că Christos ar fi prima acţiune cu care Şi-a început Dumnezeu creaţia. În acest caz, arianismul cel mai pur ar fi corect. Dar înainte de a arăta cum se traduce, să observăm că acelaşi Ioan zice că Christos este Primul şi Ultimul, Începutul şi Sfârşitul (Ap 1:8; 21:6; 22:13), Dacă începutul acesta are sens obişnuit, cronologic, atunci şi sfârşitul şi ultimul ar avea tot sens obişnuit, cronologic. Şi dacă ţinem seama că aici Domnul citează din Isaia unde este vorba de singurul Dumnezeu adevărat (41:4.27; 44:6; 48:12), lucrurile se luminează. Oricare ar fi sensul expresiei, este ceva care se aplică în egală măsură Tatălui. Din punct de vedere al traducerii, arché şi telos, deşi se folosesc cel mai frecvent cu sensul de început şi sfârşit (fiindcă acestea sunt noţiuni mai uzuale), ele au sensurile următoare: arché = început, origine, cauză, temei, principiu, principe, stăpânire; télos= sfârşit, terminare, concluzie, finalitate, scop, ţintă, rezultat, împlinire, răsplată, vamă. Prin urmare, El este Cauza şi Scopul, Originea şi Concluzia, Principiul şi Finalitatea, Temeiul şi Ţinta. El este originea creaţiei lui Dumnezeu, sau principiul creaţiei, cauza şi temeiul creaţiei,adică în El îşi au toate originea. El este începutul tuturor lucrurilor create, pentru că El le-a creat, şi nu pentru că El ar fi prima făptură a Creatorului. De ce Iisus numeşte pe Tatăl „Dumnezeul Meu” ? Într-adevăr, Iisus numeşte pe Tatăl, Dumnezeul Meu, ca şi Dumnezeul vostru, arătând prin aceasta că relaţia dintre El şi Dumnezeu nu era doar aceea de egalitate şi familiaritate, ci şi aceea de creatură în faţa Creatorului, de adorator în faţa Divinităţii. Chiar şi după înălţare, Omul Iisus Christos rămâne Exemplul viu şi permanent al tuturor, pentru totdeauna (Mc 15:34; In 20:17; Ap 3:12). Domnul Christos a luat nu doar forma şi condiţia unei fiinţe create, ci Şi-a asumat statutul de creatură, însă în mod paradoxal, fără a scădea ceva din divinitatea Sa absolută. Acest adevăr are o frumuseţe specială. Înţelegând, mai întâi, Cine este Acela care S-a coborât la statutul nostru, începem să înţelegem ceva din ceea ce este Dumnezeu. Privind la măreţia şi sfinţenia incomparabilă a lui Iisus, ne putem întreba: Dacă şi Iisus, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor Se închină Altuia, Cine este, oare, Acest Dumnezeu, Căruia Însuşi Creatorul universului îi prestează omagiu şi Îl numeşte Tatăl Meu şi Tatăl vostru, Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru ? Prin faptul că Dumnezeu ni Se descoperă nu doar ca Tată, ci şi ca Fiu; nu doar ca Domn, ci şi ca Slujitor, avem o perspectivă mult mai bogată asupra înţelegerii Dumnezeirii. Nici o altă teologie afară de cea biblică nu poate aduce mai multă satisfacţie spirituală şi chiar intelectuală. Această perspectivă ne ajută să înţelegem corect toate textele biblice în care Dumnezeu Tatăl este arătat ca fiind mai mare decât Fiul. Iisus a recunoscut atât identitatea Sa cu Dumnezeu, într-un mod care a scandalizat pe evrei (In 10:30-31), cât şi faptul că Tatăl este mai mare (In 14:28). Sau, cum avea să spună Pavel, mai târziu, Dumnezeu este Capul lui Christos (1Cor 11:3). Avem nevoie să înţelegem tot mai mult din taina acestei Mărimi care este în acelaşi timp Domnul şi Slujitorul nostru. Un singur Domn. un singur Dumnezeu Exprimarea din Ef 4:5-6 sugerează unora că numai Tatăl este Dumnezeu adevărat, singurul Dumnezeu, în timp ce Iisus ar fi numai Domn. Dar această logică trece mult dincolo de intenţia şi concepţia lui Pavel. Dacă Pavel, care scrisese că Iisus este Dumnezeu binecuvântat în veci, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, ar fi încercat aici să spună dimpotrivă, că Iisus este numai Domnul creaţiei, dar nu Dumnezeu adevărat, atunci ar fi trebuit trimis la reciclare. Logica lui Pavel aici este alta. Şi ca s-o putem înţelege, haideţi să punem întrebarea şi invers. Este oare şi Tatăl, Domn? Nimeni nu se îndoieşte! Atunci de ce se trage concluzia că este un singur Domn, Iisus Christos? Vedeţi că ne încurcăm în logică atunci când căutăm în text altceva decât a intenţionat autorul? El nu urmăreşte să clarifice disputele trinitariene în acest pasaj, ci subliniază ideea de unitate spirituală (v. 3), întrucât Biserica alcătuieşte un singur trup, cu un singur Spirit, o singură speranţă (v. 4), un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez (v. 5), având un singur Dumnezeu şi Tată (v. 6);...până vom ajunge toţi la unirea credinţei (v. 13). În v. 15, ca autoritate şi măsură supremă este menţionat Christos – Capul. Voia să spună Pavel prin aceasta că Dumnezeu nu este Cap ? Domn şi Dumnezeu sunt termeni folosiţi adesea în paralel, cu referire la Divinitate. Poate nu întâmplător a folosit Pavel aici crezul mozaic, în forma în care apare în Septuaginta, unde Numele sacru Iahwé este înlocuit cu Domnul. Acest Domn unic din Efeseni 4 nu este unul inferior lui Dumnezeu, deoarece „Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn (Mc 12:29). Domn şi Dumnezeu este Tatăl, Domn şi Dumnezeu este şi Fiul – întocmai. Nu degeaba, Toma necredinciosul a fost mai credincios decât noi, încât, deşi avea ocazia să „pună degetul”, aşa cum se lăudase, a renunţat, exclamând cutremurat: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

10 Zile in camera de sus

Cuprins Bun venit...................................................................................................... 7 Ziua 1 – Rugăciune intensă.....................................................................14 Ziua 2 – Credinţă mai profundă ...........................................................29 Ziua 3 – Pocăinţă sinceră.........................................................................42 Ziua 4 – Mărturisire din inimă..............................................................52 Ziua 5 – Unitate bazată pe dragoste ..................................................66 Ziua 6 – Cercetare de sine .......................................................................79 Ziua 7 – Smerenie........................................................................................91 Ziua 8 – Consacrare din ascultare....................................................102 Ziua 9 – Recunoştinţă plină de bucurie ........................................ 111 Ziua 10 – Mărturie entuziastă ..............................................................124 Bun venit Bun venit în această călătorie spirituală extraordinară spre Camera de Sus. Te asigur că te afli în faţa celor mai impresionante descoperiri biblice din viaţa ta. Pe parcursul studiilor, vei a􏰎la cum te poţi pregăti pentru primirea puterii Duhului Sfânt în toată plinătatea ei. Vom studia împreună sfaturile Inspiraţiei referitoare la primirea Duhului Sfânt şi la trăirea zilnică prin puterea Lui. Te-ai întrebat vreodată cum au dobândit ucenicii acea credinţă care a s􏰎idat moartea? De unde au avut ei curajul de a proclama Evanghelia până la capătul lumii, în ciuda provocărilor uriaşe? Cum au ajuns ei să se schimbe atât de mult după Cincizecime? Vanitatea şi pretenţiile lui Petru s-au transformat în ascultare supusă şi în dorinţa puternică de a proclama Vestea bună. Îndoielile lui Toma s-au transformat într-o credinţă tare ca stânca. Iacov şi Ioan, 􏰎iii tunetului, s-au schimbat radical şi au devenit slujitorii umili ai Domnului Isus. Matei, vameşul viclean, a devenit cronicarul 􏰎idel al Evangheliei, iar Maria, femeia cu o reputaţie îndoielnică, a devenit o luptătoare convinsă a Crucii. Cincizecimea a produs schimbări dramatice în viaţa lor şi poate produce o schimbare şi în vieţile noastre. Odată umpluţi cu puterea Duhului Sfânt, ei au schimbat lumea. În numai câteva decade, Evanghelia a fost purtată până la graniţele Imperiului Roman. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 7 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Promisiunea Duhului Sfânt dată de Isus a fost valabilă doar pentru aceşti ucenici? Revărsarea puterii Cerului a fost rezervată doar pentru ei? Sau Dumnezeu o păstrează şi pentru noi într-o măsură care depăşeşte imaginaţia noastră? Vorbind despre promisiunea Cincizecimii, Petru declară: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru” (Faptele apostolilor 2:39). Ellen White con􏰎irmă faptul că darul acesta este şi pentru noi: Trecerea vremii nu a adus nicio schimbare în ce priveşte făgăduinţa dată de Hristos, la despărţire, de a trimite Duhul Sfânt ca reprezentant al Său. Nu din cauza vreunei restricţii din partea lui Dumnezeu bogăţiile harului Său nu se revarsă pe pământ asupra oamenilor. Dacă împlinirea promisiunii nu se vede în complexitatea ei, aceasta se întâmplă din cauza fap- ţ tului că făg ţa nu este apreciată su􏰎icient. Dacă ar voi, ar 􏰎 􏰎i cu toţii umpluţi cu Duhul Sfânt. Acolo Dumnezeu Îşi doreşte cu ardoare să reverse Duhul Sfânt peste biserica Sa de astăzi. t g ăduin u unde nevoia după Duhul Sfânt este o p problemă de mai mică importanţă şi p preocupare, se văd secetă spirituală, în- tuneric spiritual, decădere şi moarte s spirituală. Ori de câte ori probleme mi- nore ocupă atenţia, puterea divină, care este necesară pentru creşterea şi prosperitatea bisericii şi care ar aduce cu ea toate celelalte binecuvântări, lipseşte, deşi ea este oferită în toată in- 􏰎inita ei plinătate (Faptele apostolilor, pag. 50). Atât Biblia, cât şi scrierile darului profeţiei din zilele noastre ne arată clar că promisiunea Duhului Sfânt este pentru 􏰎iecare dintre noi. Dumnezeu Îşi doreşte cu ardoare să reverse Duhul Sfânt peste biserica Sa de astăzi. Nu la El se a􏰎lă cauza pentru care Duhul Sfânt nu a fost revărsat în puterea ploii târzii pentru încheierea lucrării Sale. Tot Cerul aşteaptă ca poporul lui Dumnezeu să facă pregătirile necesare pentru a primi puterea Duhului Sfânt în vederea împlinirii Marii Trimiteri. Prin acest caiet de lucru, vom face o vizită în Camera de Sus şi ne vom opri în mod special asupra pregătirii pentru primirea revărsării 8 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS BUN VENIT Duhului Sfânt din timpul sfârşitului. Fiecare capitol este alcătuit din trei secţiuni: Studierea sfaturilor divine (partea introductivă), Meditaţie asupra sfaturilor divine şi Aplicarea sfa- turilor divine. Vom examina pregătirea serioasă a ucenicilor înainte de primirea Duhului Sfânt, vom re􏰎lecta asupra sfaturi- lor Bibliei şi ale lui Ellen White cu privire la lucrarea Duhului Sfânt şi vom aplica la viaţa noastră învăţăturile Inspiraţiei. Rugăciunea mea este ca prin studiul acestui material să ai parte de experienţa înnoitoare a umplerii cu Duhul Sfânt. Mă rog ca Dumnezeu să te împuternicească pentru a 􏰎i un martor pu- ternic pentru El în acest moment hotărâtor al istoriei lumii. De ce este importantă Cincizecimea? Ziua Cincizecimii avea o semni􏰎icaţie foarte importantă în istoria iudaică. Sărbătoarea aceasta avea loc la cincizeci de zile după Sărbătoa- rea Paştelui şi comemora atât secerişul (care, în ciclul agricol din Pa- lestina, avea loc primăvara), cât şi darea Legii pe Muntele Sinai, eveniment petrecut la cincizeci de zile după exod. Pentru creştini, ea este o comemorare a coborârii Duhului Sfânt. Unii au a􏰎irmat că Cincizecimea reprezintă „ziua de naştere a bisericii creştine”. După moartea şi învierea Sa, Isus li S-a arătat ucenicilor timp de patru- zeci de zile (Faptele apostolilor 1:3). El le-a poruncit să aştepte în Ierusalim pentru a primi promisiunea revărsării puternice a Duhului Sfânt, aşa cum a fost prezisă în Ioel 2:28: „După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură.” Mântuitorul a declarat: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi 􏰎i martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Faptele apostolilor 1:8). Înţelegând importanţa acestei porunci, ucenicii au ascultat de ea. Acolo, în Camera de Sus din Ierusalim, ei s-au rugat, s-au pocăit de păcatele lor, şi-au mărturisit lipsa de credinţă, şi-au smerit inimile şi şi-au reconsacrat viaţa lucrării Duhului. Prin inspiraţie divină, Ellen White descrie astfel cele întâmplate în timpul acelor zile: „După 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 9 Acolo, în Camera de Sus din Ierusalim, ei s-au rugat, s-au pocăit de păcatele lor, şi-au mărturisit lipsa de credinţă, şi-au smerit inimile şi şi-au reconsacrat viaţa lucrării Duhului. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS (Evanghelizare, pag. 698). trimisese pe ucenici să predice Evanghelia în lume. (...) În ascultare de cuvântul Învăţătorului lor, ucenicii s-au întors la Ierusalim şi, timp de zece zile, s-au rugat pentru împlinirea promisiunii lui Dumnezeu. Aceste zece zile au fost zile de adâncă cercetare a su􏰎letului. Ucenicii au renunţat la toate disensiunile care existaseră între ei şi s-au apropiat unul de altul în părtăşie creştină. (...) La 􏰎inalul celor zece zile, Domnul Şi-a împlinit promisiunea prin revărsarea minunată a Duhului Său. Când au fost toţi „un cuget” în rugăciune şi cereri, binecuvântarea promisă a venit. (...) Care a fost rezultatul revărsării Duhului în ziua Cinci- zecimii? Vestea bună a Mântuitorului înviat a fost purtată până în cele mai îndepărtate locuri populate. Inimile uce- nicilor abundau de o mărinimie atât de adâncă şi de mare, deplină, încât ea îi constrângea să meargă până la marginile pământului. Prin harul lui Hristos au devenit ucenicii ceea ce au fost. Ceea ce i-a adus într-o comuniune strânsă cu El au fost devotamentul sincer şi rugăciunea smerită şi serioasă. Ei au stat împreună cu El în locurile cereşti. Ei şi-au dat seama cât de mult Îi erau datori. Prin rugăciunea profundă şi perseverentă, ei au obţinut înzestrarea cu Duhul Sfânt şi apoi au plecat încărcaţi cu povara salvării su􏰎letelor, plini de zelul de a înmulţi biruinţele crucii. (...) Vom 􏰎i noi mai puţin serioşi decât apostolii? Vom cere noi, printr-o credinţă vie, împlinirea promisiunilor care i-a mişcat pe ei până în 10 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS înălţarea la cer a Domnului Hristos, ucenicii erau adunaţi într-un singur loc pentru a înălţa cereri umile către Dumnezeu. După zece zile de cercetare a inimii şi cercetare de sine, calea a fost pregătită ca Duhul Sfânt să intre în templul curăţat şi consacrat al su􏰎letului” Biserica creştină şi-a început existenţa prin rugăciunea pentru Duhul Sfânt. Biserica creştină şi-a început exis- tenţa prin rugăciunea pentru Duhul Sfânt. De-abia născută, ea era lipsită de prezenţa personală a lui Hristos. Cu puţin timp înainte de înălţarea Sa, Hristos îi BUN VENIT adâncul 􏰎iinţei ca să strige la Domnul Isus pentru împlinirea cuvântului dat: „Cereţi şi veţi căpăta” (Ioan 16:24)? Va coborî astăzi Duhul lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea serioasă şi perseverentă şi îi va umple pe oameni cu putere? (In Heavenly Places, pag. 333) Cartea 10 zile în Camera de Sus a fost pregătită ca urmare a acestui sfat divin. Marea Trimitere este însoţită de o mare promisiune. Sarcina de predicare a Evangheliei în toată lumea în timpul acestei generaţii poate părea imposibilă, dar Dumnezeu este un Dumnezeu al imposi- bilului. Atunci când Duhul Sfânt va 􏰎i turnat în plinătatea puterii Sale, inimile vor 􏰎i mişcate, vieţile vor 􏰎i schim- bate şi adevărul lui Dumnezeu pentru ul- timele zile se va răspândi la fel de iute cum se răspândeşte focul. Fiii şi 􏰎iicele noastre care s-au îndepărtat de Isus se vor întoarce acasă. Cei care au părăsit credinţa se vor întoarce la Dumnezeul pe care L-au cunos- cut în copilărie. Inimile împietrite vor 􏰎i în- muiate, iar minţile închise vor 􏰎i deschise. Ţările care se împotriveau Evangheliei vor deveni câmpuri fertile pentru primirea adevărului lui Dumnezeu. Pământul va 􏰎i „luminat de slava lui” (Apocalipsa 18:1). Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ se va în- cheia şi Isus va veni. De ce a dăruit Dumnezeu puterea Cerului? Puterea Cerului a fost oferită în Ziua Cincizecimii din două motive principale. În primul rând, sosise momentul potrivit. Duhul Sfânt a fost revărsat asupra ucenicilor ca o con􏰎irmare a faptului că jertfa lui Hristos a fost acceptată în cer. El a fost înălţat ca Mântuitor şi Domn al nostru. Petru a explicat acest lucru în predica pe care a susţinut-o în Ziua Cincizecimii, când a declarat: „Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi” (Faptele apostolilor 2:33). Coborârea Duhului Sfânt a fost semnul prin care Providenţa le-a arătat ucenicilor 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 11 Marea Trimitere este însoţită de o mare promisiune. Sarcina de predicare a Evangheliei în toată lumea în timpul acestei generaţii poate părea imposibilă, dar Dumnezeu este un Dumnezeu al imposibilului. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS că aveau un Prieten la tronul lui Dumnezeu care avea să le dea zilnic putere pentru împlinirea misiunii Sale. Ceasul a bătut ora stabilită în programul Cerului, şi Duhul a fost revărsat cu toată puterea. „Hristos a hotărât să le ofere un dar acelora care L-au însoţit şi acelora care aveau să creadă în El, 􏰎iindcă avea loc ceremonia înălţării Sale şi a intrării Sale în funcţie – o sărbătoare în cer. Ce dar su􏰎icient de bogat avea El să le ofere pentru a marca şi onora înălţarea Sa la tronul mijlocirii? Trebuia să 􏰎ie un dar pe măsura măreţiei şi maiestăţii Sale. El L-a oferit pe reprezentantul Său, a treia Persoană a Dumnezeirii, Duhul Sfânt. Nu putea exista un dar mai mare ca acesta” (Christ Triumphant, pag. 301). Al doilea motiv al revărsării Duhului Sfânt a fost acela că ucenicii au îndeplinit condiţiile. În timpul celor zece zile petrecute în Camera de Sus, s-a întâmplat ceva miraculos, care i-a pregătit pentru primirea Duhului în toată plinătatea Lui. În primul secol, ucenicii au primit puterea Duhului Sfânt pentru lansarea mesajului Evangheliei. Biserica lui Dumnezeu din timpul sfârşitului va primi plinătatea puterii Duhului pentru a duce la bun sfârşit sarcina de proclamare a Evangheliei în lume. A sosit timpul potrivit. A venit ceasul. Domnul îi adresează bisericii Sale de astăzi apelul de a îndeplini condiţiile. Studiul atent al Bibliei şi al scrierilor lui Ellen White ne dezvăluie experienţa pe care au avut-o ucenicii în acele zece zile petrecute în Camera de Sus. Ei au căutat să obţină o experienţă vie cu Dumnezeu prin următoarele activităţi: 1. Rugăciune intensă 2. Credinţă mai profundă 3. Pocăinţă sinceră 4. Mărturisire din inimă 5. Unitate bazată pe dragoste 6. Cercetare de sine 7. Smerenie 12 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Coborârea Duhului Sfânt a fost semnul prin care Providenţa le-a arătat ucenicilor că aveau un Prieten la tronul lui Dumnezeu care avea să le dea zilnic putere pentru împlinirea misiunii Sale. BUN VENIT 8. Consacrare din ascultare 9. Recunoştinţă plină de bucurie 10. Mărturie entuziastă La începutul 􏰎iecărui capitol, vom studia câte una dintre aceste ac- tivităţi şi ne vom pune următoarele întrebări fundamentale: 1. Cum pot să-mi pregătesc inima pentru primirea puterii Duhului Sfânt în mod deplin? 2. Există vreun lucru în viaţa mea care mă împiedică să primesc Duhul Sfânt? 3. Poate Dumnezeu să-mi încredinţeze fără nicio problemă puterea Duhului Său Sfânt? 4. Este pregătită inima mea pentru a primi ploaia târzie promisă? Pe parcursul studiilor, te vei simţi tot mai atras de Mântuitorul. Dacă îţi vei deschide inima zilnic înaintea in􏰎luenţei Duhului Sfânt, vei avea o experienţă tot mai strânsă cu Isus. Puterea Duhului îţi va umple viaţa iarăşi. Botezul cu Duhul Sfânt nu trebuie aşteptat doar o singură dată şi nici cândva în viitor. Umplerea cu Duhul Sfânt este o experienţă pe care trebuie să o căutăm în 􏰎iecare zi. „Pentru botezul zilnic cu Duhul Sfânt, 􏰎iecare lucrător ar trebui să înalţe rugăciunile lui către Dumnezeu. Grupuri de lucrători creştini ar trebui să se adune pentru a cere un ajutor deosebit, înţelepciune cerească, pentru ca să ştie cum să plănuiască şi cum să aducă la îndeplinire, cu înţelepciune, aceste planuri” (Faptele apostolilor, pag. 50). Dorinţa mea este să primeşti din nou puterea Duhului Sfânt în viaţa ta pe măsură ce vei studia aceste pagini şi să îţi deschizi inima pentru a primi tot ce vrea Dumnezeu să îi ofere bisericii Sale de astăzi. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 13 1Ziua Rugăciune intensă Rugăciunea este su􏰎letul slujirii ucenicilor de-a lungul tuturor actelor lor eroice de credinţă descrise în cartea biblică Faptele apostolilor. Timp de zece zile, ei s-au strâns în acelaşi loc şi au cerut cu seriozitate Duhul Sfânt promis. După revărsarea Duhului Sfânt, s-au adăugat la numărul lor trei mii de nou-convertiţi într-o singură zi. „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele apostolilor 2:42). Când au întâlnit obstacole uriaşe, ucenicii au apelat la cel mai bun Prieten al lor, Isus, care stătea la dreapta tronului lui Dumnezeu, şi atunci „s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală” (Faptele apostolilor 4:31). După aceea biserica primară a ales diaconi, astfel încât apostolii să stăruie „necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului” (Faptele apostolilor 6:4). În momentul în care Irod l-a închis pe Petru, întreaga biserică a mijlocit, iar apostolul a fost eliberat din închisoare în mod miraculos (Faptele apostolilor 12). Experienţa rugăciunii din Camera de Sus a reprezentat momentul de lansare a vieţii de rugăciune al apostolilor pentru întreaga lor activitate. Prin rugăciune, ei şi-au format o atitudine de dependenţă faţă de Cel Atotputernic. Prin rugăciune, ei şi-au mărturisit slăbiciunea şi au căutat puterea Sa. Prin rugăciune, ei şi-au recunoscut ignoranţa 14 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Ziua 1 – RUGĂCIUNE INTENSĂ şi au căutat înţelepciunea Sa. Ucenicii şi-au acceptat deschis limitele şi au strigat după puterea Sa mai mult decât su􏰎icientă. Ei au recunoscut că nu puteau duce Evanghelia în toată lumea fără prezenţa şi puterea Duhului Sfânt, care să lucreze prin ei. Cincizecimea a fost rezultatul rugăciunii intense. Rugăciunea: Mijlocul de revărsare a binecuvântărilor Prin rugăciune, şi noi ne deschidem inimile pentru a primi tot ce Isus vrea să ne ofere. Noi deschidem larg uşa inimii pentru a primi puterea Sa în mod deplin. „Rugăciunea este deschiderea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten. Nu pentru că ar 􏰎i necesar să-I vorbim despre noi, ci pentru a ne face capabili să Îl acceptăm. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalţă pe noi la El” (Calea către Hristos, pag. 93). În orice relaţie sănătoasă există dorinţa de a comunica cu persoana care ne este dragă. Rugăciunea ne deschide inima ca să putem sta de vorbă cu Dumnezeu exact aşa cum am sta de vorbă cu un prieten sau cu un tovarăş apropiat. Camera de Sus a fost un loc de comuniune cu Dumnezeu, un loc unde ucenicii s-au rugat individual şi s-au unit în rugăciune colectivă. Ei „s-au adunat laolaltă pentru a prezenta cererile lor Tatălui, în Numele lui Isus. Ei ştiau că Dumnezeu exact aşa au un reprezentant în ceruri, un Apărător la tronul lui Dumnezeu. Cu un respect solemn, ei se plecau în rugăciune, repetând asigurarea: «Orice veţi cere de la Tatăl, î Rugăciunea ne deschide inima ca să putem sta de vorbă cu l e Meu: Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să 􏰎ie deplină» (Ioan 16:23,24). Mai sus şi tot mai sus întindeau ei mâna credinţei, cu argumentul cel mai puternic: «Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi» (Romani 8:34)” (Faptele apostolilor, pag. 35, 36). Şi noi avem un Reprezentant în ceruri care ne invită să aducem la El poverile noastre. Avem un Prieten la tronul lui Dumnezeu, care ne îndeamnă să prezentăm înaintea Sa năzuinţele su􏰎letului nostru. Şi noi putem cere împlinirea promisiunilor Sale. Şi noi putem întinde mâinile credinţei sus şi tot mai sus. Şi noi Îi putem cere să reverse 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 15 în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic î cum am sta de vorbă cu un prieten sau cu un tovarăş apropiat. n Numel 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS asupra noastră Duhul Sfânt, darul cel mai scump al Cerului. El ne invită să venim înaintea tronului chiar acum ca să cerem împlinirea acestor promisiuni preţioase. În marea luptă dintre bine şi rău, rugăciunea este o armă puter- nică, cu care îl putem înfrânge pe vrăjmaş. Unul dintre principiile fundamentale ale universului lui Dumnezeu este libertatea de alegere. Dumnezeu nu ne va constrânge voinţa niciodată. El nu ne va manipula niciodată ca să-I slujim. El lucrează zilnic în viaţa noastră, inspirându-ne prin Duhul Său să luăm decizii corecte, dar implicarea Sa în viaţa noastră este limitată de deciziile noastre. Când îngenunchem înaintea Sa în rugăciune, El respectă decizia pe care am luat-o ca El să intervină în viaţa noastră pe deplin. Duhul Său ne inspiră şi ne convinge de păcat înainte de a ne ruga, dar El nu ne va umple şi nu ne va împuternici până când nu ne rugăm. Citeşte cu rugăciune Scriptura şi pasajele din Ellen White prezentate mai jos. Cere împlinirea lor în dreptul tău. Prezintă aceste promisiuni divine înaintea Domnului, crezând că El Îşi va împlini Cuvântul. Promisiuni divine 􏰏 􏰏 􏰏 􏰏 􏰏 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13) „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16). „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide” (Matei 7:7,8). „Cerul este plin de lumină şi putere şi putem să bene􏰎iciem de ele dacă dorim. Dumnezeu aşteaptă să reverse binecuvântarea Sa asupra noastră imediat ce ne apropiem de El şi prindem printr-o credinţă vie promisiunile Sale. El declară că este mai dispus să le ofere Duhul Său Sfânt celor care-L cer decât sunt dispuşi părinţii pământeşti să le ofere daruri bune copiilor lor. Îl vom crede noi pe cuvânt?” (Historical Sketches, pag. 152) 16 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Ziua 1 – RUGĂCIUNE INTENSĂ 􏰏 „Trecerea vremii nu a adus nicio schimbare în ce priveşte făgăduinţa dată de Hristos, la despărţire, de a trimite Duhul Sfânt ca reprezentant al Său. Nu din cauza vreunei restricţii din partea lui Dumnezeu bogăţiile harului Său nu se revarsă pe pământ asupra oamenilor. Dacă împlinirea promisiunii nu se vede în toată plinătatea ei, aceasta este din cauza faptului că făgăduinţa nu este apreciată aşa cum ar trebui să 􏰎ie. Dacă ar voi, ar 􏰎i cu toţii umpluţi cu Duhul Sfânt. Acolo unde nevoia după Duhul Sfânt este o problemă de mai mică importanţă şi preocupare, se văd secetă spirituală, întuneric spiritual, decădere şi moarte spirituală. Ori de câte ori probleme minore ocupă atenţia, puterea divină, care este necesară pentru creşterea şi care ar aduce cu ea toate celelalte binecuvântări, lipseşte, deşi ea este oferită în toată in􏰎inita ei plinătate” (Faptele apostolilor, pag. 50). şi prosperitatea bisericii Trăim într-o perioadă specială a istoriei lumii. Tot Cerul ne invită să primim promisiunile Celui Atotputernic. Dumnezeu Îşi doreşte foarte mult să facă acumcevaspecial pentru biserica Sa. 􏰏 „Dimineaţă după dimineaţă, când vestitorii Evangheliei îngenunchează înaintea Domnului şi-şi reînnoiesc legământul de consacrare, El le va da prezenţa Duhului Său, însoţită de puterea lui reînviorătoare şi s􏰎inţitoare. Plecând la lucrările lor zilnice, ei au asigurarea că Fiinţa cea nevăzută a Duhului Sfânt îi face în stare să 􏰎ie «împreună-lucrători cu Dumnezeu»” (Faptele apostolilor, pag. 56). 􏰏 „În preajma încheierii secerişului pământului, este promisă o revărsare deosebită a harului, care va pregăti biserica pentru venirea Fiului omului. Această revărsare a Duhului este asemănată cu revărsarea ploii târzii; şi, în vederea acestei înnoite puteri, creştinii trebuie să înalţe cererile lor la Domnul secerişului «în timpul ploii târzii». Drept răspuns, «Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată». «El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie» (Zaharia 10:1; Ioel 2,23)” (Faptele apostolilor, pag. 55). 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 17 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Trăim într-o perioadă specială a istoriei lumii. Tot Cerul ne invită să primim promisiunile Celui Atotputernic. Dumnezeu Îşi doreşte foarte mult să facă acum ceva special pentru biserica Sa. El ne invită să Îl căutăm cu toată inima pentru a primi puterea Duhului Său Sfânt sub forma ploii târzii, cu scopul încheierii lucrării Sale pe pământ. Vrei să ceri prin rugăciune împlinirea promisiunilor Sale? Vrei să-i încurajezi pe alţii să ţi se alăture în rugăciune pentru revărsarea Duhului Sfânt? Vrei să-ţi reorganizezi priorităţile pentru a petrece mai mult timp cu Isus în rugăciune? 18 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Ziua 1 – RUGĂCIUNE INTENSĂ Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din Hristos, Lumina lumii, paginile 668-672.* Înainte de a Se jert􏰎i, Hristos a căutat darul cel mai însemnat şi desăvârşit pe care să-l reverse asupra urmaşilor Săi, un dar care [pagina 669] să le pună la îndemână izvoarele nesecate ale harului. „Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac, şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne în voi şi va 􏰎i în voi. Nu vă voi lăsa orfani. Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14:16-18). Duhul fusese şi mai înainte în lume; El lucrase asupra inimii oamenilor chiar de la începuturile lucrării de mântuire. Dar, câtă vreme Hristos fusese pe pământ, ucenicii nu doriseră alt ajutor. Doar lipsiţi de prezenţa Lui aveau să simtă nevoia după Duhul şi atunci urma să vină El. Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc şi deci independent de acesta. Împiedicat Duhul Sfânt este reprezentantul lui Hristos, dar fără trup omenesc şi deci independent de acesta. de corpul omenesc, Hristos nu putea să 􏰎ie prezent peste tot, în acelaşi timp. De aceea era spre binele lor ca El să meargă la Tatăl şi să-L trimită pe Duhul Sfânt ca înlocuitor pe pământ. Nimeni nu mai putea spune că avea un avantaj, din cauză că se găsea într-un anumit loc sau pentru că avea o legătură personală cu Hristos. Prin Duhul, Mântuitorul putea 􏰎i în legătură cu toţi. În felul acesta, era mai aproape de ei decât dacă nu S-ar 􏰎i înălţat. „Cine Mă iubeşte va 􏰎i iubit de Tatăl Meu, Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21). Isus a prevăzut viitorul ucenicilor Săi. El a văzut pe unul dus la eşafod, pe altul la cruce, pe altul exilat printre stâncile singuratice ale mării, pe alţii persecutaţi şi omorâţi. El i-a * Paginile citatelor folosite sunt cele din original. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 19 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS încurajat cu făgăduinţa că, în orice încercare, va 􏰎i cu ei. Promisiunea aceasta nu şi-a pierdut deloc puterea. Domnul ştie totul cu privire la slujitorii Săi credincioşi, care, pentru Numele Lui, zac în închisoare sau sunt izgoniţi pe insule pustii. El îi mângâie prin prezenţa Sa. Când, Oricând şi în orice loc, în toate întristările şi în toate necazurile, când împrejurările sunt întunecoase şi viitorul, plin de tulburări, iar noi ne simţim fără putere şi singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinţei. din cauza adevărului, credinciosul este chemat pe nedrept în instanţe, Hristos este lângă el. Toate injuriile adresate lui sunt de fapt orientate împotriva lui Hristos, care este condamnat din nou în persoana ucenicilor Săi. Când cineva este închis din cauza adevărului, Hristos îi întăreşte inima prin iubirea Sa. Când cineva suferă moartea pentru Numele Lui, Hristos zice: „Eu sunt cel viu. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor” (Apocalipsa 1:18). Viaţa care se jertfeşte pentru Mine este păstrată pentru slava veşnică. Oricând şi în orice loc, în toate întristările şi în toate necazurile, când împrejurările sunt întunecoase şi viitorul, plin de tulburări, iar noi ne simţim fără putere şi singuri, Mângâietorul va 􏰎i trimis ca răspuns la rugăciunea [pagina 670] credinţei. Circumstanţele ne pot despărţi de orice prieten pământesc; dar nici împrejurările şi nici distanţele nu ne pot despărţi de Mângâietorul ceresc. Oriunde am 􏰎i, oriunde am merge, El Se a􏰎lă întotdeauna la dreapta noastră ca să ne sprijine, să ne ajute, să ne ridice şi să ne îmbărbăteze. Nici de data aceasta ucenicii nu au înţeles cuvintele lui Hristos în sensul lor spiritual, şi Domnul le-a lămurit din nou înţelesul. El a zis că li Se va descoperi prin Duhul. „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile.” Nu veţi mai zice: „Nu pot să înţeleg.” Nu veţi mai vedea ca într-o oglindă, în chip întunecos. Atunci „puteţi pricepe împreună cu toţi s􏰎inţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos care întrece orice cunoştinţă” (Efeseni 3:18,19). Ucenicii aveau să 􏰎ie martori ai vieţii şi lucrării lui Hristos. Prin cuvântul lor, Domnul trebuia să vorbească tuturor oamenilor de pe pământ. Dar, din cauza umilinţei şi morţii lui Hristos, ei aveau să sufere 20 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Ziua 1 – RUGĂCIUNE INTENSĂ o mare încercare şi dezamăgire. Pentru ca, după întâmplările acestea, cuvintele lor să poată 􏰎i fără greşeală, Isus le-a promis că Mângâietorul „vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”. „Mai am să vă spun multe lucruri”, a continuat El, „dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va 􏰎i auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi” (Ioan 16:12-14). Hristos deschisese ucenicilor cărarea nesfârşită a adevărului. Dar pentru ei era foarte greu să despartă învăţăturile Lui de tradiţiile şi învăţăturile cărturarilor şi ale fariseilor. Ei fuseseră deprinşi să considere învăţăturile rabinilor ca 􏰎iind glasul lui Dumnezeu, şi acestea mai aveau încă putere asupra minţii şi sentimentelor lor. Lucrurile trecătoare şi gândurile pământeşti ocupau un loc de frunte în mintea lor. Ei nu înţelegeau natura spirituală a Împărăţiei lui Hristos, cu toate că El le lămurise acest lucru de atâtea ori. Mintea lor se încurcase. Ei nu apreciau valoarea Scripturilor pe care le prezenta Hristos. Multe dintre învăţăturile Lui păreau că sunt pierdute pentru ei. Isus a văzut că nu prinseseră adevăratul înţeles al cuvintelor Lui. Plin de milă, le-a făgăduit că Duhul Sfânt le va reaminti ceea ce le spusese. El mai lăsase nerostite multe lucruri care nu puteau să 􏰎ie înţelese de ucenici. Şi lucrurile acestea urmau să 􏰎ie descoperite prin Duhul, care avea să le lumineze [pagina 671] înţelegerea, pentru ca ei să aprecieze lucrurile cereşti. „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului”, a zis Isus, „are să vă călăuzească în tot adevărul.” Mângâietorul este numit „Duhul adevărului”. Lucrarea Lui este să de􏰎inească şi să susţină adevărul. La început, El locuieşte în inimă ca Duh al adevărului, iar după aceea ajunge Mângâietor. Adevărul aduce mângâiere şi pace, în timp ce minciuna nu poate să dea adevărata pace şi mângâiere. Satana ajunge să stăpânească prin teorii false şi prin tradiţii mincinoase mintea oamenilor. Îndrumându-i către idealuri neadevărate, el le denaturează caracterul. Duhul Sfânt vorbeşte minţii prin Scripturi şi le întipăreşte adevărul în inimă. În felul acesta, demască rătăcirea şi o alungă din su􏰎let. Tocmai prin Duhul adevărului, care lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Îşi supune poporul Său ales. Descriindu-le lucrarea Duhului Sfânt, Hristos a căutat să le insu􏰎le ucenicilor aceeaşi bucurie şi aceeaşi speranţă care se a􏰎lau în inima Sa. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 21 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS El Se bucura că putea să dea bisericii Sale un ajutor atât de îmbelşugat. Duhul Sfânt era cel mai de seamă dar pe care-l putea cere de la Tatăl pentru înălţarea poporului Său. Duhul trebuia să 􏰎ie dat ca o putere înnoitoare, căci fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar 􏰎i folosit la nimic. Adevărul va trezi conştiinţa şi va transforma viaţa numai când este însoţit în inimă de Duhul. În decursul veacurilor, puterea răului se întărise, iar supunerea oamenilor faţă de această putere satanică era uluitoare. Păcatul nu putea să 􏰎ie oprit şi înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu puterea schimbată, ci cu plinătatea puterii dumnezeieşti. Doar Duhul face să aibă efect cele săvârşite de Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curată. Prin Duhul ajunge credinciosul părtaş de natură dumnezeiască. Hristos a dat Duhul Său cu putere divină pentru a birui toate înclinaţiile spre rău, moştenite şi cultivate, şi pentru a întipări caracterul Său în biserică. Isus a spus despre Duhul: „El Mă va proslăvi.” Mântuitorul venise pentru a-L proslăvi pe Tatăl, descoperind iubirea Lui; tot astfel Duhul trebuia să-L proslăvească pe Hristos, arătând lumii harul Lui. În natura omenească trebuia să se refacă însuşi chipul lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu şi a lui Hristos necesită desăvârşirea caracterului poporului Său. „Când va veni, El [Duhul adevărului] va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.” Predicarea Cuvântului nu va 􏰎i de niciun folos fără prezenţa continuă a Duhului Sfânt şi fără ajutorul Său permanent. Acesta este singurul Învăţător autentic al adevărului dumnezeiesc. [pagina 672] Adevărul va trezi conştiinţa şi va transforma viaţa numai când este însoţit în inimă de Duhul. Poate că cineva este capabil să redea Scriptura cuvânt cu cuvânt sau poate că are cunoştinţă de toate poruncile şi făgăduinţele existente în ea, dar, dacă Duhul Sfânt nu sădeşte adevărul în inimă, niciun su􏰎let nu va cădea pe Stâncă să se zdrobească. Cunoştinţa, oricât de multă, şi atuurile, oricât de strălucite, nu fac din om un canal de lumină fără conlucrarea Duhului lui Dumnezeu. Semănarea seminţelor Evangheliei nu va avea succes decât atunci când seminţele sunt trezite la viaţă de roua cerului. Înainte ca vreo carte a Noului Testament să 􏰎i fost scrisă, 22 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Ziua 1 – RUGĂCIUNE INTENSĂ înainte ca vreo predică de vestire a Evangheliei să 􏰎i fost rostită după înălţarea lui Hristos la cer, Duhul Sfânt a venit asupra apostolilor plecaţi în rugăciune. După aceea, vrăjmaşii lor au spus: „Aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră” (Faptele apostolilor 5:28). Hristos a promis bisericii Sale darul Duhului Sfânt, şi făgăduinţa ne aparţine în aceeaşi măsură ca şi celor dintâi ucenici. Dar ca oricare altă promisiune, şi aceasta este dată în mod condiţionat. Sunt mulţi care cred şi mărturisesc că au încredere în făgăduinţa Domnului; ei vorbesc despre Hristos şi despre Duhul Sfânt şi, cu toate acestea, n-au niciun folos. Ei nu-şi supun su􏰎letul pentru a 􏰎i îndrumat şi călăuzit de puterile cereşti. Noi nu putem folosi Duhul Sfânt. Duhul trebuie să ne folosească pe noi. Dumnezeu lucrează prin Duhul în poporul Său „şi voinţa, şi înfăptuirea, după buna Lui plăcere” (Filipeni 2:13). Dar mulţi nu vor să se supună acestei acţiuni. Ei doresc să se conducă singuri. Din cauza aceasta nici nu primesc darul ceresc. Duhul Sfânt este dat numai celor care-L caută cu umilinţă pe Dumnezeu, care urmează călăuzirea şi harul Său. Puterea lui Dumnezeu aşteaptă să 􏰎ie cerută şi primită. Această binecuvântare promisă, dacă este cerută prin credinţă, aduce cu sine toate celelalte binecuvântări. Ea este oferită potrivit cu bogăţiile harului lui Hristos, şi El este gata să dea 􏰎iecărui su􏰎let atât cât poate să primească. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 23 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Aplicarea sfaturilor divine Împlinirea condiţiilor Înainte de înălţarea Sa la cer, Isus le-a promis ucenicilor că le va trimite darul Duhului Sfânt. Aceştia au crezut promisiunea Sa şi au început să se roage cu seriozitate pentru revărsarea puterii Duhului în viaţa lor. Ei L-au rugat pe Dumnezeu să le dea darul promis. Pentru mulţi creştini, Duhul Sfânt este un fel de forţă enigmatică şi nede􏰎inită. El este cel mai greşit înţeles dintre Membrii Dumnezeirii. În studiul de astăzi, ne vom opri asupra promisiunii lui Isus de a da Duhul Sfânt, asupra lucrării Duhului Sfânt în general şi asupra lucrării Duhului în viaţa noastră. Când vom înţelege pe deplin lucrarea Duhului Sfânt, vom dori cu în􏰎lăcărare puterea prezenţei Sale în viaţa noastră. Înţelegerea mai clară a lucrării Sale ne va ajuta să-L preţuim mai mult şi să căutăm cu mai multă sârguinţă prezenţa Sa puternică. Când vom înţelege mai bine lucrarea Duhului Sfânt, experienţa noastră spirituală va deveni mai profundă şi vom striga după umplerea cu Duhul Sfânt, în puterea ploii târzii. 1. Ce limită 􏰎izică a avut Isus aici, pe pământ, iar Duhul Sfânt urma să nu o aibă? Ce declaraţie importantă a făcut Isus privitoare la plecarea Sa? Fă un rezumat al cuvintelor lui Isus consemnate în Ioan 16:7. _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 24 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Ziua 1 – RUGĂCIUNE INTENSĂ Citeşte Hristos, Lumina lumii, pagina 669, paragrafele 2 şi 3, pentru a completa a􏰎irmaţiile de mai jos. „Împiedicatdecorpulomenesc,Hristos ___________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________ .” „Prin Duhul ___________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________ .” „În felul acesta ________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________ .” 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 25 10 22. Zile ÎN CAMERA DE SUS În ce fel ne ajută Duhul Sfânt să înfruntăm încercările, provocările şi dezamăgirile vieţii? (Vezi Ioan 14:18,26,27; Hristos, Lumina lumii, pagina 669, ultimul paragraf, şi pagina 670, paragraful 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Duhul Sfânt este Mângâietorul, Prietenul şi Ajutorul nostru mereu prezent. El ne dă putere în încercări, ne încurajează în dezamăgiri, ne îndrumă în luarea deciziilor şi ne face puternici înaintea ispitelor. Duhul Sfânt nu este limitat de timp sau de spaţiu. El poate 􏰎i prezent în orice loc şi în orice clipă. Noi nu putem înţelege pe deplin această taină divină, însă lucrul acesta este o realitate. Slavă lui Dumnezeu! Prezenţa Sa prin Duhul Său este mereu cu noi. 3. Enumeră trei motive pentru care Isus a􏰎irmă că Duhul Sfânt este „Duhul adevărului”. (Vezi Hristos, Lumina lumii, pagina 670 şi paragraful 1 de la pagina 671.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 26 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 4. 5. Ziua 1 – RUGĂCIUNE INTENSĂ Care este rolul (funcţia) Duhului Sfânt în formarea caracterului? (Vezi Hristos, Lumina lumii, pagina 671, paragraful 2.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Care este lucrarea principală a Duhului Sfânt? (Vezi Ioan 16:13,14; Hristos, Lumina lumii, pagina 671, ultimul paragraf.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Duhul Sfânt este darul special oferit de Isus bisericii Sale. Fără prezenţa lui Isus în viaţa noastră prin Duhul Sfânt, noi nu avem putere să-l înfruntăm pe vrăjmaş. Prezenţa Duhului Sfânt ne aduce bucurie, pace, putere şi biruinţă în umblarea noastră cu Dumnezeu. Fără locuirea în interior a Duhului Sfânt, vieţile noastre creştine sunt lipsite de bucurie şi de putere; viaţa noastră este marcată mai degrabă de înfrângere şi de frustrare, şi nu de speranţă şi încredere. Eşti dispus chiar acum să-ţi deschizi inima înaintea lucrării Duhului Sfânt şi să înalţi această rugăciune simplă? 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 27 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Doamne, Îţi mulţumesc astăzi pentru promisiunea Duhului Sfânt. De prea multe ori am neglijat să meditez şi să cer prezenţa Sa deplină în viaţa mea. De prea multe ori am încercat să am o viaţă creştină prin puterea mea, în loc să mă încred în puterea Duhului Sfânt pentru a avea biruinţă. Acum îmi deschid inima înaintea Ta. Cer împlinirea promisiunii Duhului Sfânt în dreptul meu. Regret faptul că mi-am pierdut uneori orientarea spirituală şi că m-am încrezut în forţele proprii. Cu deplină convingere că Îţi vei respecta cuvântul dat, chiar în acest moment accept darul Duhului Sfânt. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că îmi oferi darul cel mai preţios al Cerului. În Numele lui Isus, amin. 28 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Z2iua Credinţă mai profundă Ucenicii s-au schimbat radical după Cincizecime. Înainte de Cincizecime, credinţa lor a􏰎lată în formare lăsa uneori de dorit. După Cincizecime, ea a devenit tare ca stânca. Revărsarea Duhului Sfânt i-a întărit pe ucenici să facă faţă opoziţiei ce avea să se ridice odată cu proclamarea dragostei şi harului lui Hristos. După arestarea lui Isus, Petru a stat ascuns şi plin de frică în curtea casei marelui-preot şi L-a tăgăduit, spunând cu laşitate: „Nu-L cunosc pe Omul acesta” (Matei 26:72). Credinţa lui 􏰎iravă era slabă şi nestatornică. Dar ascultă ce spune Petru cel schimbat după Cincizecime, când dovedeşte cu argumente din Vechiul Testament că Isus este Mesia. Compară tăgăduirea lui Petru din curtea casei marelui-preot cu atitudinea sa de după Cincizecime, când autorităţile iudaice au încercat să-l aducă la tăcere. El a a􏰎irmat cu mult curaj: „Căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit” (Faptele apostolilor 4:20). Locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt în plinătatea Sa a produs această transformare. Atâta timp cât s-a bizuit pe puterea sa, Petru nu a putut sta împotriva planurilor înşelătoare ale vrăjmaşului. Dar când s-a bizuit pe puterea lui Isus, el a fost mai mult decât capabil să trăiască prin împuternicirea oferită de Duhul Sfânt. Apostolul Pavel descrie împuternicirea Duhului Sfânt în următoarele 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 29 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS cuvinte: „Şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru” (Efeseni 3:16). Întărit prin Duhul Sfânt, Petru, cel plin de credinţă, era un om schimbat. Ce este credinţa? Credinţa acceptă promisiunea Duhului Sfânt ca pe o realitate divină. Ea contează pe promisiunea lui Hristos de a oferi Duhul Său Sfânt în măsură bogată. Credinţa este un dar de la Dumnezeu (Romani 12:3). „Credinţa care ne face în stare să primim darurile lui Dumnezeu este ea însăşi un dar oferit 􏰎iecărei făpturi omeneşti într-o măsură mai mică sau mai mare. Ea creşte pe măsură ce este folosită la însuşirea Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a ne întări credinţa, trebuie să o aducem adesea în legătură cu Cuvântul” (Educaţie, pag. 253, 254). Când privim la Isus prin Cuvântul Său, Duhul care a inspirat Cuvântul ne dezvoltă credinţa (Romani 10:17). Credinţa înseamnă de fapt încredere. „Credinţa înseamnă să ne încredem în Dumnezeu – să credem că El ne iubeşte şi ştie cel mai bine ce este pentru binele nostru. Astfel, ea ne conduce să alegem calea Sa, în loc s-o alegem pe a noastră. În locul neştiinţei noastre, ea acceptă înţelepciunea Sa; în locul slăbiciunii noastre, tăria Sa; în locul păcătoşeniei noastre, neprihănirea Sa. Vieţile noastre, noi înşine suntem deja ai Lui; credinţa recunoaşte faptul că-I aparţinem şi acceptă binecuvântarea Sa. Adevărul, puritatea, integritatea de caracter au fost indicate ca secrete ale succesului vieţii. Credinţa ne pune în posesia acestor principii” (Educaţie, pag. 253). Credinţa înseamnă să contezi pe faptul că El ne iubeşte şi că urmăreşte întotdeauna cel mai mare bine al nostru. Prin credinţă, Duhul Sfânt ne ajută să înţelegem măreţia harului oferit cu atâta dărnicie la Calvar. Prin credinţă, noi primim puterea spirituală de a ne împotrivi ispitelor celui rău. Prin credinţă, suntem împuterniciţi să dăm mărturie. Prin credinţă, suntem motivaţi să facem tot ce ne cere Isus şi să ascultăm de toate poruncile Sale. Credinţa acceptă promisiunile lui Dumnezeu şi are convingerea că îi aparţin. 30 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Credinţa înseamnă să ne încredem în Dumnezeu – să credem că El ne iubeşte şi ştie cel mai bine ce este pentru binele nostru. 2 ZZiua – CREDINŢĂ MAI PROFUNDĂ La Cincizecime, „mai sus şi tot mai sus întindeau ei [ucenicii] mâna credinţei”, şi „sub lucrarea Duhului Sfânt, chiar şi cei mai slabi, experimentând credinţa în Dumnezeu, învăţau să-şi dezvolte puterile care le fuseseră încredinţate şi să devină s􏰎inţiţi, curaţi şi înnobilaţi” (Faptele apostolilor, pag. 36, 49, 50). Putem avea şi noi această experienţă. Duhul Sfânt Îşi doreşte cu ardoare să ne adâncească şi să ne dezvolte credinţa. Aceasta creşte în contextul relaţiei strânse cu Isus. Trei metode practice pentru a-ţi dezvolta credinţa 1. Aşteaptă-te ca Duhul Sfânt să-ţi dezvolte credinţa în timp ce studiezi Cuvântul lui Dumnezeu. Atitudinea ta faţă de studiul Bibliei să 􏰎ie una de aşteptare nerăbdătoare. Crede că Duhul Sfânt, care a inspirat Biblia, va produce schimbări miraculoase în viaţa ta, pe măsură ce studiezi Cuvântul cu persistenţă (2 Petru 1:3,4). 2. Aplică la viaţa ta promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a bene􏰎icia de pe urma lui, studiul Bibliei trebuie să 􏰎ie aplicat practic în propria viaţă. Transpune-te în povestire! Ce lecţie îţi descoperă Duhul Sfânt în textul Scripturii? Ce învăţături practice îţi descoperă El? Ce convingeri îţi aşază în minte? 3. Acţionează pe baza „măsurii de credinţă” pe care Dumnezeu a aşezat-o deja în inima ta. Priveşte dincolo de circumstanţele actuale ale vieţii tale, la binecuvântările pe care Dumnezeu le păstrează pentru tine în viitorul apropiat. Dacă Duhul Sfânt te îndeamnă să faci un lucru, fă-l cu credinţa că vei 􏰎i mult răsplătit când acţionezi pe baza Cuvântului Său. Pentru a-ţi aprofunda credinţa, citeşte făgăduinţele de mai jos şi, în Numele lui Isus, cere împlinirea lor în dreptul tău. 􏰏 „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă” (Matei 19:26). 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 31 Vieţile noastre, noi înşine suntem deja ai Lui; credinţa recunoaşte faptul că-I aparţinem şi acceptă binecuvântarea Sa. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS 􏰏 „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să 􏰎im ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16). 􏰏 „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” (Evrei 12:2). 􏰏 „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). 􏰏 „Dumnezeu ar dori ca toţi 􏰎iii şi 􏰎iicele Sale să 􏰎ie fericiţi, în pace şi ascultători. Prin exercitarea credinţei, credinciosul ajunge în posesia acestor binecuvântări. Prin credinţă poate 􏰎i împlinită orice lipsă a caracterului, poate 􏰎i curăţată orice mânjitură, poate 􏰎i corectată orice greşeală şi poate 􏰎i dezvoltată orice însuşire aleasă” (Faptele apostolilor, pag. 564). să o exercităm. Credinţa adevărată se prinde de bine- cuvântarea promisă şi cere împlinirea ei înainte ca ea să se realizeze şi să 􏰎ie simţită. Trebuie să trimitem cererile noastre, prin credinţă, dincolo de perdeaua dinăuntrul 􏰏 „Am observat frecvent cum copiii Domnului neglijează mult prea mult rugăciunea, în special rugăciunea în taină; cum mulţi nu exercită acea credinţă pe care au privilegiul şi datoria de a o exercita, aşteptând de multe ori acel simţământ pe care numai credinţa singură îl poate aduce. Simţământul nu este credinţă; cele două sunt distincte. Credinţa o avem pentru a o exercita, pe când simţământul de bucurie şi binecuvântarea sunt ale lui Dumnezeu pentru a le dărui. Harul lui Dumnezeu ajunge la om prin intermediul credinţei vii, iar credinţa aceasta stă în puterea noastră Credinţa o avem pentru a o exercita, pe când simţământul de bucurie şi binecuvântarea sunt ale lui Dumnezeu pentru a le dărui. Harul lui Dumnezeu ajunge la om prin intermediul credinţei vii, iar credinţa aceasta stă în puterea noastră să o exercităm. î Templului şi să credem că ne-am şi însuşit binecuvântarea promisă: «De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea» (Marcu 11:24). Aceasta este credinţa, credinţa curată, să credem că primim binecuvântarea chiar înainte de a o obţine. Atunci când obţinem binecuvântarea promisă şi ne bucurăm 32 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 2 ZZiua – CREDINŢĂ MAI PROFUNDĂ de ea, credinţa este înghiţită. Totuşi mulţi consideră că au multă credinţă atunci când se împărtăşesc din Duhul Sfânt în mare măsură şi că nu pot avea credinţă decât dacă simt puterea Duhului. Ei confundă credinţa cu binecuvântarea care vine prin credinţă. Mulţi oameni vor confunda sentimentele cu credinţa. Ei vor căuta o experienţă spirituală care să le stimuleze emoţiile şi care să-i facă să se simtă bine. Momentul în care exercităm credinţă este tocmai momentul în care ne simţim părăsiţi de Duhul. Când norii grei ai îndoielii par a pluti deasupra minţii, atunci e momentul să facem în aşa fel încât credinţa vie să străpungă întunericul şi să alunge norii. Credinţa adevărată se bizuie pe promisiunile cuprinse în Cuvântul lui Dumnezeu şi numai cei care ascultă de cuvântul acesta pot revendica promisiunile sale măreţe” (Christian Experience and Teachings of Ellen G. White, pag. 126, 127). Credinţă deficitară Este evident că această relaţie cu Dumnezeu bazată pe încredere şi realizată prin Cuvântul Său va 􏰎i de􏰎icitară în timpul sfârşitului. Isus a întrebat: „Când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?” (Luca 18:8). Mulţi oameni vor confunda sentimentele cu credinţa. Ei vor căuta o experienţă spirituală care să le stimuleze emoţiile şi care să-i facă să se simtă bine. Alţii vor cădea în extrema cealaltă a formalismului rece. În po􏰎ida confuziei din mintea unora, Duhul Sfânt conduce biserica Sa la o experienţă a credinţei mai profundă decât ne putem imagina – o experienţă de încredere totală în Dumnezeu, de bizuire pe Cuvântul Său şi de ascultare de voinţa Sa. Doreşti în mod sincer să duci o viaţă de credinţă? Îngenunchează chiar acum şi cere-I Duhului Sfânt să îţi aprofundeze credinţa şi să te conducă la o astfel de viaţă! 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 33 Duhul Sfânt conduce biserica Sa la o experienţă a credinţei mai profundă decât ne putem imagina – o experienţă de încredere totală în Dumnezeu, de bizuire pe Cuvântul Său şi de ascultare de voinţa Sa. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din Hristos, Lumina lumii, paginile 673-678. Petru a început să protesteze cu putere: „Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” În Camera de Sus, el spusese: „Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.” Isus îl avertizase că Îl va tăgădui pe El, pe Mântuitorul său, chiar în noaptea aceea, repetându-i avertizarea: „«Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.» Dar Petru I-a zis cu şi mai multă tărie: «Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.» Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru” Isus îi privea cu milă pe ucenici. Nu putea să-i scape de încercare, dar nu voia să-i lase nemângâiaţi. (Marcu 14:29-31). În încrederea lor în sine, au tăgăduit cuvintele repetate de Acela care ştia totul. Ei nu erau pregătiţi să dea piept cu încercarea; numai atunci când avea să-i doboare ispita urmau să-şi dea seama de slăbiciunea lor. Când Petru spunea că-L va urma pe Domnul său chiar şi la închisoare şi la moarte, aşa se şi gândea să facă, dar el nu se cunoştea pe sine. În ascunzişurile inimii lui erau elemente de răutate, pe care împrejurările urmau să le scoată în evidenţă. Dacă el nu-şi dădea seama de pericolul în care se a􏰎la, lucrurile acestea puteau să-l ducă la ruină veşnică. Mântuitorul a văzut în el o iubire de sine şi o siguranţă care urmau să copleşească până şi iubirea pentru Hristos. În viaţa lui se manifestaseră multă slăbiciune, multe păcate necruci􏰎icate, o atitudine de nepăsare, un temperament nes􏰎inţit şi o intrare necugetată în ispită. Avertismentele pline de gravitate ale lui Hristos erau o invitaţie la cercetarea inimii. Petru avea nevoie nu să se încreadă în sine, ci să aibă o încredere mai profundă în Hristos. Dacă ar 􏰎i primit avertismentul cu umilinţă, L-ar 􏰎i rugat pe Păstorul turmei să-Şi apere oaia. Când era gata să se înece pe Marea Galileei, el a strigat: „Doamne, scapă-mă” (Matei 14:30). Atunci, Domnul Hristos Şi-a întins mâna [pagina 674] ca să-l prindă. Tot aşa 34 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 2 ZZiua – CREDINŢĂ MAI PROFUNDĂ şi acum, dacă L-ar 􏰎i rugat pe Isus: „Scapă-mă de mine însumi”, El l-ar 􏰎i ajutat. Dar Petru simţea că nu este crezut, şi lucrul acesta era prea dureros pentru el. S-a simţit jignit şi de aceea s-a încăpăţânat şi mai mult să se încreadă în sine. Isus îi privea cu milă pe ucenici. Nu putea să-i scape de încercare, dar nu voia să-i lase nemângâiaţi. El i-a asigurat că va sfărâma lanţurile mormântului şi că iubirea Sa pentru ei nu va slăbi. „După ce voi învia”, a spus El, „voi merge înaintea voastră în Galileea” (Matei 26:32). Chiar înainte de a se lepăda de El, ei au avut asigurarea că vor 􏰎i iertaţi. După moartea şi învierea Sa, au ştiut că erau iertaţi şi scumpi inimii lui Hristos. Isus şi ucenicii Săi erau în drum spre Ghetsimani, la poalele Muntelui Măslinilor, un loc retras, unde El Se dusese adesea să Se roage. Mântuitorul le explicase ucenicilor misiunea Sa în lume şi legătura spirituală pe care ei trebuiau să o păstreze cu El. Acum, le-a ilustrat învăţătura. Luna lumina strălucitor asupra unei viţe-de-vie în􏰎lorite. Arătându-le-o ucenicilor, Isus a folosit-o ca simbol. „Eu sunt adevărata Viţă”, a zis El. În loc să aleagă palmierul plin de graţie, cedrul înalt sau stejarul puternic, Isus a ales viţa, cu cârceii ei agăţători, ca să Se prezinte pe Sine. Palmierul, cedrul şi stejarul stau prin putere proprie. Ei n-au nevoie de sprijin. Dar viţa-de-vie se agaţă de araci şi, în felul acesta, se înalţă spre cer. Tot astfel şi Hristos, în natura Lui umană, [pagina 675] avea nevoie de putere dumnezeiască. „Nu pot face nimic de la Mine Însumi”, spusese El mai înainte (Ioan 5:30). „Eu sunt adevărata Viţă.” Iudeii consideraseră întotdeauna viţa-de-vie ca 􏰎iind planta cea mai nobilă şi simbol a tot ce este puternic, minunat şi roditor. Israel fusese reprezentat printr-o vie pe care Dumnezeu o plantase în Ţara Făgăduită. Iudeii îşi întemeiaseră nădejdea de mântuire pe legăturile lor cu Israel. Dar Isus a zis: „«Eu sunt adevărata Viţă.» Să nu credeţi că din cauza legăturii voastre cu Israel puteţi ajunge părtaşi la viaţa lui Dumnezeu şi moştenitori ai făgăduinţei Lui. Numai prin Mine se primeşte viaţa spirituală.” „Eu sunt adevărata Viţă şi Tatăl Meu este Vierul.” Părintele ceresc sădise această viţă de soi bun pe dealurile Palestinei şi El Însuşi fusese Viticultorul. Mulţi erau atraşi de frumuseţea acestei Viţe şi recunoscuseră obârşia ei dumnezeiască. Dar, pentru conducătorii lui 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 35 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Israel, era ca un lăstar dintr-un pământ uscat. Au luat Viţa, au zdrobit-o şi au călcat-o în picioarele lor nes􏰎inte. Gândul lor era să o nimicească pentru totdeauna. Dar Viticultorul ceresc niciodată nu pierduse din vedere viţa Sa. După ce oamenii ajunseseră să creadă că au nimicit-o, El a luat-o şi a răsădit-o de cealaltă parte a zidului. Tulpina de viţă nu se mai vedea; era ascunsă de atacurile crude ale oamenilor. Dar mlădiţele viţei atârnau peste zid. Ele trebuiau să facă viţa cunoscută. Prin ele se mai puteau altoi şi alte ramuri în viţă. Din ele a ieşit roadă. Roadele lor îmbelşugate au fost culese de trecători. În felul acesta, cu ajutorul Duhului Sfânt, omul ajunge părtaş al naturii divine. El este primit în Cel Preaiubit. „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele”, a zis Hristos către ucenici. Deşi din punct de vedere 􏰎izic, se despărţea de ei, din punct de vedere spiritual rămâneau uniţi. „Legătura care este între mlădiţă şi viţă, a zis El, reprezintă legăturile voastre cu Mine.” Altoiul este în􏰎ipt în viţa cea vie şi apoi creşte în tulpină, legându-se 􏰎ibră cu 􏰎ibră şi nervură cu nervură. Viaţa viţei devine viaţa mlădiţei. Tot aşa şi su􏰎letul care era mort în nelegiuiri şi păcate primeşte viaţă prin legătura cu Hristos. Legătura cu El se face prin credinţa în El ca Mântuitor personal. Păcătosul îşi uneşte slăbiciunea cu tăria lui Hristos, goliciunea sa, cu plinătatea lui Hristos, nimicnicia sa, cu puterea dăinuitoare a lui Hristos. El are gândul lui Hristos. Natura umană a lui Hristos a atins natura noastră omenească şi natura noastră umană a atins divinitatea. În felul acesta, cu ajutorul Duhului Sfânt, omul ajunge părtaş al naturii divine. El este primit în Cel Preaiubit. [pagina 676] Această unire cu Hristos, odată realizată, trebuie păstrată. Hristos a zis: „Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine.” Aceasta nu este o atingere accidentală şi nici o legătură întâmplătoare. Mlădiţa ajunge parte integrantă din viţă. Revărsarea de viaţă, tărie şi putere de rodire de la rădăcină la ramuri nu este împiedicată de nimic şi curge neîntrerupt. Despărţită de viţă, mlădiţa nu poate să trăiască. Nici voi, a zis Isus, nu puteţi trăi despărţiţi de Mine. Viaţa pe care aţi primit-o de la Mine nu poate 􏰎i păstrată decât printr-o legătură neîntreruptă. Fără Mine nu puteţi birui niciun păcat şi nu puteţi să vă împotriviţi niciunei ispite. 36 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 2 ZZiua – CREDINŢĂ MAI PROFUNDĂ „Rămâneţi în Mine şi Eu voi rămâne în voi.” A rămâne în Hristos înseamnă a primi fără încetare Duhul Lui şi a trăi o viaţă de supunere fără rezerve în slujba Lui. Canalul de legătură între om şi Dumnezeu trebuie să 􏰎ie deschis continuu. După cum mlădiţa trage neîntrerupt seva din viţa-de-vie, tot astfel şi noi trebuie să ne prindem de Isus şi să primim de la El, prin credinţă, tăria şi desăvârşirea Lui de caracter. Rădăcina îşi trimite hrana prin ramuri până la cea mai slabă mlădiţă. Tot aşa şi Hristos trimite 􏰎iecărui credincios curentul puterilor spirituale. Atâta vreme cât su􏰎letul este unit cu Hristos nu este niciun pericol ca el să se o􏰎ilească sau să se strice. Viaţa viţei se va manifesta printr-un rod bogat. „Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” Când trăim prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, se vor vedea în noi roadele Duhului Sfânt; nu va lipsi niciuna. A rămâne în Hristos înseamnă a primi fără încetare Duhul Lui şi a trăi o viaţă de supunere fără rezerve în slujba Lui. „Tatăl Meu este Vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine şi nu aduce rod, El o taie.” Chiar dacă pe dinafară par unite, este posibil ca altoiul să nu aibă nicio legătură vitală cu viţa. În cazul acesta, nici nu se va dezvolta, nici nu va rodi. Tot astfel este posibilă existenţa unei legături aparente cu Hristos, fără o unire reală cu El prin credinţă. Prin mărturisire de credinţă, cineva poate să pătrundă în biserică, însă doar caracterul şi comportamentul arată dacă este în legătură cu Hristos. Fără rod, ramurile sunt doar amăgitoare. Despărţirea de Hristos aduce după sine o ruină totală, cum e aceea reprezentată prin mlădiţa moartă. „Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc şi ard.” „Şi pe orice mlădiţă care aduce rod o curăţă ca să aducă şi mai mult rod.” Din cei doisprezece care Îl urmaseră [pagina 677] pe Isus, unul, care devenise o mlădiţă uscată, urma să 􏰎ie îndepărtat, iar ceilalţi trebuiau să treacă pe sub cosorul încercărilor amare. Plin de duioşie, Isus le-a explicat ucenicilor scopul Viticultorului. Curăţarea aduce durere, dar lucrarea de tăiere este făcută de Tatăl. El nu lucrează cu o mână lipsită de dibăcie sau cu o inimă nepăsătoare. Unele mlădiţe se întind pe pământ; acestea trebuie să 􏰎ie eliberate de lucrurile 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 37 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS pământeşti de care s-au prins cu cârceii lor. Ele trebuie să se orienteze spre cer şi să se sprijine pe Dumnezeu. Frunzişul prea îmbelşugat care-şi atrage curentul de viaţă, împiedicând rodirea, trebuie să 􏰎ie tăiat. Tot ce a crescut peste măsură trebuie să 􏰎ie îndepărtat pentru a face loc razelor vindecătoare ale Soarelui Neprihănirii. Viticultorul opreşte toate tendinţele acrescente, dăunătoare, pentru ca rodirea să 􏰎ie mai bogată şi mai abundentă. „În aceasta este proslăvit Tatăl Meu”, a zis Hristos, „dacă aduceţi mult rod.” Dumnezeu doreşte să arate prin tine s􏰎inţenia, bunătatea şi mila caracterului Său. Cu toate acestea, Mântuitorul nu cere de la ucenici să se chinuiască pentru a aduce rod. El le spune să rămână în El. „Dacă rămâneţi în Mine”, zice El, „şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Hristos rămâne în urmaşii Săi prin Cuvânt. Legătura aceasta este tot atât de vitală ca aceea reprezentată prin a mânca trupul Său şi a bea sângele Său. Cuvintele lui Hristos sunt duh şi viaţă. Primindu-le, primiţi viaţa Viţei. Voi trăiţi „prin orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4). Viaţa lui Hristos ajunsă în voi dă naştere aceloraşi roade ca şi în El. Dacă trăiţi în Hristos, dacă vă alipiţi de Hristos, dacă sunteţi sprijiniţi de Hristos şi vă alimentaţi din Hristos, veţi aduce roade ca Hristos. 38 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 2 ZZiua – CREDINŢĂ MAI PROFUNDĂ Aplicarea sfaturilor divine Împlinirea condiţiilor Duhul Sfânt mărturiseşte despre Isus. Dacă ne supunem călăuzirii Sale, El ne conduce la o relaţie mai strânsă cu Domnul nostru. Duhul dezvăluie frumuseţea neîntrecută a lui Hristos. El ne ajută să ne odihnim în dragostea Sa, să ne încredem în călăuzirea Sa şi să ne predăm clipă de clipă voinţei Sale. Acesta era pentru Isus sensul cuvintelor „rămâneţi în Mine”. Experienţa rămânerii în Hristos ne aprofundează credinţa. La Cincizecime, ucenicii au învăţat ce înseamnă cu adevărat a rămâne în Hristos. Şi noi vom descoperi în studiul acesta ce înseamnă să rămânem în Hristos în 􏰎iecare zi. 1. Care este deosebirea fundamentală dintre Petru cel de dinainte de răstignire şi Petru cel de la Cincizecime? Citeşte Hristos, Lumina lumii, paginile 672, 673 şi compară cu Faptele apostolilor 2:37-39; 4:8-12; 5:29-32. _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Ia-ţi timp să te gândeşti ce aspecte din viaţa ta au nevoie de harul curăţitor al lui Hristos. De ce păcate te-a convins Duhul Sfânt în ultima vreme? Îţi indică El un păcat îndrăgit la care doreşte să renunţi? Citeşte cu rugăciune (pe genunchi) Psalmul 51 şi cere-I lui Dumnezeu să lucreze adânc în inima ta prin Duhul Sfânt. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 39 10 22. 3. 4. Zile ÎN CAMERA DE SUS Citeşte Ioan 15:1-8 şi compară cu Hristos, Lumina lumii, pagina 675, paragraful 2. De ce este simbolul viţei-de-vie, folosit de Isus, atât de impresionant şi de semni􏰎icativ? _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Ce înseamnă „a rămâne în Hristos”? (Vezi Hristos, Lumina lumii, pagina 676.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Cum reuşeşte marele Viticultor să obţină cantitatea maximă de roade? Ce înseamnă aceasta pentru experienţa creştină? (Vezi Ioan 15:5 şi Hristos, Lumina lumii, paginile 676 şi 677.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 40 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 2 55. Ziua – CREDINŢĂ MAI PROFUNDĂ Cum putem să-L lăudăm pe Dumnezeu prin viaţa noastră? (Vezi Ioan 15:8 şi Hristos, lumina lumii, pagina 677, paragraful 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Duhul Sfânt ne convinge de păcat. El scoate la iveală atitudinile ascunse şi trăsăturile moştenite de care poate că nu suntem conştienţi. Domnul nostru iubitor doreşte foarte mult ca 􏰎iecare dintre noi să manifeste caracterul Său frumos. Pe măsură ce suntem dispuşi să ne confruntăm cu imperfecţiunile noastre şi să le predăm lui Isus, Duhul Sfânt ne împuterniceşte să ducem o viaţă sfântă. Credinţa noastră creşte pe măsură ce vedem minunile săvârşite de Duhul Sfânt în viaţa noastră. Mărturia dată de ucenici după Cincizecime a fost o mărturie despre modul în care Isus le-a schimbat viaţa prin puterea Duhului Sfânt. El i-a schimbat pe ucenici şi, dacă Îi vom permite, ne va schimba şi pe noi. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 41 Z3iua Pocăinţă sinceră Înainte de înălţarea Sa, Isus le-a dat ucenicilor porunca foarte clară de a aştepta „făgăduinţa Tatălui” (Faptele apostolilor 1:4). Dar cum trebuiau să o aştepte? Stând degeaba în Camera de Sus sau având ceva concret de făcut pentru a-şi pregăti inimile să primească darul ceresc? Ce anume trebuiau să facă? Şi mai important, ce putem învăţa despre revărsarea Duhului Sfânt din experienţa pe care au avut-o ucenicii în Camera de Sus? Când comentează despre aceste zece zile de aşteptare, Ellen White ne oferă prin inspiraţie divină următoarea perspectivă impresionantă: „După înălţarea la cer a Domnului Hristos, ucenicii erau adunaţi Mântuitorul a murit pentru egoul lor supradimensionat, pentru dorinţa lor după întâietate, pentru mândria lor şi pentru împietrirea inimii lor. împreună într-un singur loc pentru a înălţa cereri umile către Dumnezeu. După zece zile de cercetare a inimii şi de cercetare de sine, calea a fost pregătită ca Duhul Sfânt să intre în templul curăţat şi consacrat al su􏰎letului” (Evanghelizare, pag. 698). În frumosul capitol „Cincizecimea”, ea adaugă: „În timp ce aşteptau împlinirea făgăduinţei, ucenicii îşi umileau inimile în sinceră pocăinţă şi-şi mărturiseau necredinţa lor” (Faptele apostolilor, pag. 36). 42 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 3 ZZiua – POCĂINŢĂ SINCERĂ Aveau lucruri de care să se pocăiască? Eu cred că aveau destule. Iacov şi Ioan s-au pocăit, probabil, de nerăbdarea şi mândria lor. Petru s-a pocăit, poate, de lipsa lui de credinţă, iar Toma, de îndoiala lui. Toţi ucenicii au îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu şi şi-au deschis su􏰎let- ul. Ei au recunoscut că Isus a fost răstignit pe cruce pentru păcatele lor. Mântuitorul a murit pentru egoul lor supradimensionat, pentru dorinţa lor după întâietate, pentru mândria lor şi pentru împietrirea inimii lor. Duhul Sfânt le-a dat ucenicilor convingerea profundă că erau păcătoşi. În pocăinţa autentică, păcatul nu este justi􏰎icat în niciun fel, 􏰎iindcă „bunătatea lui Dumnezeu” este cea care ne în- deamnă pe 􏰎iecare la pocăinţă (Romani 2:4). „După cum nu putem fi iertaţi de păcat fără Domnul Hristos, tot aşa nu ne putem pocăi fără intervenţia Duhului lui Hristos care ne trezeşte conştiinţa.” Este imposibil să ne pocăim în mod real de păcatele noastre dacă nu primim darul pocăinţei de la Isus. În Faptele apostolilor, capitolul 5, ucenicii Îl proclamă pe Isus pe care „Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor” (versetul 31). Ellen White ne declară următoarele: „După cum nu putem 􏰎i iertaţi de păcat fără Domnul Hristos, tot aşa nu ne putem pocăi fără intervenţia Duhului lui Hristos care ne trezeşte conştiinţa. Domnul Hristos este sursa oricărui impuls de a face binele. Numai El poate sădi în inimă duşmănie împotriva păcatului. Fiecare dorinţă după adevăr şi curăţie morală, 􏰎iecare convingere cu privire la propria păcătoşenie constituie o dovadă a faptului că Duhul Sfânt lucrează asupra inimii noastre” (Calea către Hristos, pag. 26). Ce este pocăinţa? Pocăinţa este atitudinea de profund regret pentru păcat. Noi nu vrem să-L rănim prin acţiunile, atitudinile şi deciziile noastre păcătoase pe Acela care ne iubeşte atât de mult. Conştientizând dragostea Sa enormă faţă de noi, respingem cu oroare orice lucru care L-ar putea mâhni în vreun fel. Totuşi pocăinţa presupune mai mult decât renunţarea la păcat. Ea presupune o transformare a inimii. Lucrurile care altădată ne plăceau, acum le detestăm. Noi strigăm împreună cu David: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 43 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt” (Psalmii 51:10,11). Inima cu adevărat pocăită îşi doreşte să 􏰎ie pe placul lui Isus în toate aspectele vieţii. Pretutindeni în Faptele apostolilor, pocăinţa şi primirea Duhului Sfânt sunt strâns dependente una de cealaltă. La încheierea predicii sale din Ziua Cincizecimii, Petru i-a îndemnat pe ascultătorii săi, în Faptele apostolilor 2:38, astfel: „Pocăiţi-vă ... şi 􏰎iecare din voi să 􏰎ie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” În Faptele apostolilor 3:19, el îi încurajează astfel pe ascultătorii săi de atunci şi de acum: „Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare.” Ellen White arată că această înviorare de la Domnul este ploaia târzie (Experienţe şi viziuni, pag. 86). Când începem să ne pocăim – să regretăm sincer şi profund păcatul – Dumnezeu ne pregăteşte inima pentru primirea Duhului Sfânt. Rezumat 1. Pocăinţa este regretul adânc pentru păcat care ne aduce în inimă dorinţa de a-I 􏰎i plăcuţi lui Isus în toate aspectele vieţii noastre. 2. Pocăinţa este un dar de la Dumnezeu. Fără lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră care ne conduce la pocăinţă, ne este imposibil să avem o pocăinţă autentică. 3. Pocăinţa presupune nu numai o schimbare a faptelor noastre, ci şi o schimbare profundă a atitudinilor noastre. 4. Pocăinţa ne pregăteşte inimile pentru locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt. 5. Pocăinţa este necesară pentru primirea ploii târzii şi pentru a 􏰎i martori puternici ai lui Isus în ultima generaţie. Mai există lucruri în viaţa ta despre care Duhul Sfânt te-a convins că nu sunt în armonie cu voinţa lui Dumnezeu? Ai anumite atitudini care nu se aseamănă cu atitudinile lui Isus? Ai anumite obiceiuri înrădăcinate pe care e necesar să le abandonezi? În ce direcţie te îndreaptă Domnul? Ce paşi te îndeamnă să faci? Eşti dispus să te 44 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Pocăinţa presupune mai mult decât renunţarea la păcat. Ea presupune o transformare a inimii. 3 ZZiua – POCĂINŢĂ SINCERĂ smereşti înaintea Lui în pocăinţă sinceră şi să Îi ceri să te ierte pentru atitudinile tale păcătoase? Laodiceea, biserica din timpul ceasului judecăţii, este înfăţişată în Apocalipsa ca 􏰎iind o biserică plină de mândrie spirituală. Ea pretinde că este bogată, că are tot felul de bunuri şi că nu duce lipsă de nimic. Dumnezeu respinge pretenţiile şi ipocrizia ei, declarând că biserica este încropită şi că se complace în starea ei şi o sfătuieşte să 􏰎ie plină de râvnă şi să se pocăiască (vezi Apocalipsa 3:19). Când începem să ne pocăim – să regretăm sincer şi profund păcatul – Dumnezeu ne pregăteşte inima pentru primirea Duhului Sfânt. Auzi cum îţi vorbeşte glasul Duhului Sfânt? Îngenunchează chiar acum şi pocă- ieşte-te! Spune-I lui Dumnezeu că nu eşti tot ce ai vrea să 􏰎ii! Cere-I să-ţi descopere toate lucrurile ascunse din su􏰎letul tău care nu sunt în armonie cu voinţa Sa. Vino la El cu lucrurile pe care El ţi le arată! Când vei răspunde la apelurile Duhului şi când vei cădea pe genunchi, regretând păcatul tău, Dumnezeu îţi va umple inima cu plinătatea Duhului Său. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 45 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din Faptele apostolilor, paginile 35-38. Când ucenicii s-au întors de pe Muntele Măslinilor la Ierusalim, oamenii i-au privit, sperând să vadă pe feţele lor expresii de întristare, tulburare şi înfrângere, însă, în loc de acestea, au văzut fericire şi biruinţă. Ucenicii nu se tânguiau acum pentru dezamăgirea speranţelor lor. Ei L-au văzut pe Mântuitorul lor înviat şi cuvintele promisiunii Sale date la despărţire răsunau continuu în urechile lor. Ascultători de porunca lui Hristos, ei au zăbovit în Ierusalim în aşteptarea făgăduinţei Tatălui – revărsarea Duhului Sfânt. Dar nu au aşteptat în trândăveală. Raportul biblic ne spune că „tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu” (Luca 24:53). De asemenea, ei s-au adunat laolaltă pentru a prezenta cererile lor Tatălui, în Numele lui Isus. Ei ştiau că au un reprezentant în ceruri, un Apărător la tronul lui Dumnezeu. Cu un respect solemn, ei se plecau în rugăciune, repetând asigurarea: „Orice veţi [pagina 36] cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să 􏰎ie deplină” (Ioan 16:23,24). Mai sus şi tot mai sus întindeau ei mâna credinţei, cu argumentul cel mai puternic: „Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi” (Romani 8:34). În timp ce aşteptau împlinirea făgăduinţei, ucenicii îşi umileau inimile în sinceră pocăinţă şi îşi mărturiseau necredinţa. În timp ce-şi aminteau cuvintele pe care Hristos li le adresase înainte de moartea Sa, ei au priceput mult mai bine înţelesul lor. Adevărurile care le dispăruseră din memorie le erau acum aduse din nou în minte, şi ei le repetau unul după altul. Ei îşi reproşau faptul că nu-L înţeleseseră 46 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Meditând la viaţa Lui curată şi sfântă, ei au simţit că niciun efort nu era prea greu, niciun sacrificiu prea mare ca să poată da mărturie în viaţa lor despre frumuseţea caracterului lui Hristos. 3 ZZiua – POCĂINŢĂ SINCERĂ pe Mântuitorul. Ca o procesiune, scenă după scenă din minunata Sa viaţă trecea pe dinaintea lor. Meditând la viaţa Lui curată şi sfântă, ei au simţit că niciun efort nu era prea greu, niciun sacri􏰎iciu prea mare ca să poată da mărturie în viaţa lor despre frumuseţea caracterului lui Hristos. O, gândeau ei, dacă le-ar 􏰎i fost cu putinţă să mai trăiască din nou cei trei ani petrecuţi cu Învăţătorul, cât de diferit s-ar 􏰎i purtat! Dacă ar 􏰎i putut să-L mai vadă din nou pe Domnul, cu cât zel s-ar strădui să-I demonstreze cât de mult Îl iubeau şi cât de sinceri erau în mâhnirea lor că L-au întristat cândva prin vreun cuvânt sau printr-o faptă de necredinţă! Dar se mângâiau la gândul că fuseseră iertaţi. Şi s-au hotărât ca, pe cât le era posibil, să-şi ispăşească necredinţa printr-o curajoasă mărturie despre El înaintea lumii. [pagina 37] Ucenicii se rugau cu un zel nepotolit să 􏰎ie făcuţi destoinici să-i întâmpine pe oameni şi, în convorbirile lor zilnice, să 􏰎ie în stare să rostească acele cuvinte care să-i conducă pe păcătoşi la Hristos. Înlăturând orice neînţelegere, orice dorinţă de întâietate, ei s-au adunat într-o strânsă comuniune creştină. Ei se apropiau mai mult şi tot mai mult de Dumnezeu şi, făcând acest lucru, au înţeles ce privilegiu avuseseră de a li se 􏰎i îngăduit să aibă o atât de apropiată relaţie cu Isus. Dar, când se gândeau de câte ori L-au întristat prin lipsa lor de înţelegere cu privire la ceea ce El Se străduia să-i înveţe spre binele lor, inimile le erau pline de întristare. Aceste zile de pregătire au fost zile de adâncă cercetare a inimii. Ucenicii şi-au dat seama de nevoia lor spirituală şi au strigat către Domnul după ungerea sfântă care avea să-i facă destoinici pentru câştigarea de suflete. Ei nu au cerut o binecuvântare de pe urma căreia să beneficieze doar ei. Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. Şi pentru că au înţeles că Evanghelia trebuia să fie dusă lumii, au cerut puterea pe care Domnul Hristos le-o promisese. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 47 S-au hotărât ca, pe cât le era posibil, să-şi ispăşească necredinţa printr-o curajoasă mărturie despre El înaintea lumii. Ei nu au cerut o binecuvântare de pe urma căreia să beneficieze doar ei. Asupra lor apăsa povara salvării sufletelor. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS În perioada patriarhală, in􏰎luenţa Duhului Sfânt fusese deseori descoperită în mod evident, însă niciodată în complexitatea ei. Acum, ascultând de cuvântul Mântuitorului, ucenicii au înălţat rugăciuni 􏰎ierbinţi pentru acest dar şi, în cer, Domnul Hristos a adăugat mijlocirea Sa. El a cerut darul Duhului pentru a-l revărsa asupra poporului Său. Cerul întreg s-a coborât să privească şi să adore înţelepciunea infinită şi inegalabilă a iubirii. „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei” (Faptele apostolilor 2:1,2). [pagina 38] Duhul Sfânt a venit cu o aşa plinătate asupra ucenicilor care aşteptau şi se rugau, încât a cuprins 􏰎iecare inimă. Cel In􏰎init S-a manifestat cu putere în biserica Sa. Era ca şi cum, de veacuri, această putere fusese zăvorâtă şi acum Cerul se bucura, putând să reverse asupra bisericii bogăţiile harului Duhului Sfânt. Sub in􏰎luenţa Duhului Sfânt, cuvintele de regret şi mărturisire se amestecau cu imnuri de laudă pentru păcatele iertate. Se auzeau cuvinte de mulţumire şi se profetiza. Cerul întreg s-a coborât să privească şi să adore înţelepciunea in􏰎inită şi inegalabilă a iubirii. Cuprinşi de uimire, apostolii au exclamat: „Iată, aceasta este iubire!” Ei au devenit conştienţi de darul ce le-a fost dat. Şi care a fost urmarea? Sabia Duhului proaspăt ascuţită cu putere şi scăldată în fulgerele cerului şi-a croit drum prin necredinţă. Mii de oameni au fost convertiţi într-o zi. 48 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 3 ZZiua – POCĂINŢĂ SINCERĂ Aplicarea sfaturilor divine Împlinirea condiţiilor Ucenicii s-au adunat în Camera de Sus plini de speranţă şi de un sentiment de anticipare. Ei aveau convingerea absolută că Hristos avea să Se ţină de cuvânt. Ei s-au pocăit în smerenie de lipsa lor de credinţă. Ştiau că, pe măsură ce vor îndeplini condiţiile, Duhul Sfânt va coborî peste ei cu mare putere. 1. Cum s-au comportat ucenicii după înălţarea lui Isus? De ce au fost uimiţi locuitorii Ierusalimului de comportamentul lor? (Vezi Luca 24:50-53 şi Faptele apostolilor, pagina 35, paragraful 1.) 2. _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Care a fost motivul speranţei şi încrederii lor după înălţarea lui Isus? (Vezi Faptele apostolilor 1:1-4 şi cartea Faptele apostolilor, pagina 35, paragraful 2.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 49 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Ucenicii L-au crezut pe Isus pe cuvânt şi au cerut împlinirea promisiunii Sale. Ei au ascultat de porunca Sa. Au aşteptat în Camera de Sus, cerând cu seriozitate revărsarea Duhului Sfânt. Ei s-au plecat în rugăciune cu solemnitate şi veneraţie, repetând asigurarea: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu vă va da. Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să 􏰎ie deplină” (Ioan 16:23,24). 3. În timp ce aşteptau împlinirea promisiunii lui Isus, ucenicii au făcut cinci lucruri. Care sunt acestea? (Vezi Faptele apostolilor, paginile 36, 37.) A. ______________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ B. _______________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ C. _______________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ D. _______________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ E. _______________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 50 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 3 ZZiua – POCĂINŢĂ SINCERĂ 4. Care a fost scopul principal pentru care Dumnezeu i-a împuternicit pe ucenicii Săi prin revărsarea Duhului Sfânt? (Vezi Faptele apostolilor 1:8 şi cartea Faptele apostolilor, pagina 37, paragraful 2.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 5. Ce schimbare a produs în viaţa ucenicilor revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? (Vezi Faptele apostolilor, pagina 38, paragraful 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Dumnezeu Îşi doreşte cu ardoare să producă o schimbare în noi şi prin noi. El vrea foarte mult să lucreze în viaţa noastră pentru ca să poată lucra prin noi. El doreşte să ne transforme caracterele pentru ca mărturia noastră să devină puternică. Ceea ce suntem este mai important decât ceea ce facem. Putem „face” fără să „􏰎im”, dar nu putem niciodată să „􏰎im” fără să „facem”. Transf Ceea ce suntem este mai important decât ceea ce facem. Putem „face”fără să„fim”, dar nu putem niciodată să „fim”fără să„facem”. f l ormarea caracterel ne va conduce la o mărturie şi o slujire active. Primeşte-L în inimă chiar acum pe Isus şi cere-I să-ţi imprime în su􏰎let caracterul Său! 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 51 or Z4iua Mărturisire din inimă Mărturisirea păcatului a fost întotdeauna marcată de o redeş- teptare autentică. Mărturisirea deschide inima şi dă la o parte obstacolele din calea revărsării puternice a Duhului Sfânt. În cazul în care căile de acces ale su􏰎letului sunt blocate de păcat, Duhul nu Se poate revărsa prin noi pentru a in􏰎luenţa lumea. Păcatul nemărturisit devine un impediment în calea tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu vrea să le facă prin biserica Sa. Înţeleptul a􏰎irmă: „Cine îşi Comorile bogate ale cerului au fost trimise la ei după ce şi-au cercetat inimile cu atenţie şi după ce şi-au sacrificat fiecare idol. ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare” (Proverbele 28:13). Nu vom pu- tea „propăşi spiritual” decât dacă suntem oneşti cu noi înşine şi cu Dumnezeu. Păcatul nemărturisit este un cancer al su􏰎letului. Înainte de a ne umple şi a ne împuternici, Duhul Sfânt ne convinge de păcat şi ne dă învăţătură. Dacă nu ne mărturisim păcatul pe care El ni l-a arătat, inimile noastre devin neroditoare. Dacă refuzăm să ascultăm de convingerea primită, nu vom avea niciodată parte de revărsarea Duhului Sfânt în puterea ploii târzii. Când s-au întâlnit în Camera de Sus, ucenicii L-au căutat pe Dumnezeu prin rugăciune intensă şi au înţeles clar nevoia de a-şi 52 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 4 ZZiua – MĂRTURISIRE DIN INIMĂ mărturisi păcatele cu onestitate înaintea Sa şi, dacă era cazul, unii înaintea altora. „După înălţarea lui Hristos, Duhul Sfânt nu a coborât imediat. Au fost zece zile între înălţarea Sa şi dăruirea Duhului Sfânt. Ucenicii au Dacă ucenicii lui Hristos au avut nevoie să-şi pregătească inimile pentru ploaia timpurie ca să poată începe lucrarea de proclamare a Evangheliei în puterea Cincizecimii, cu cât mai mare este nevoia noastră de a ne pregăti inimile în acest ultim ceas al istoriei Pământului! dedicat acest timp pregătirii cu cea mai mare seriozitate pentru primirea darului atât de preţios. Comorile bogate ale cerului au fost trimise la ei după ce şi-au cerce- tat inimile cu atenţie şi după ce şi-au sacrificat fiecare idol. Ei au stat înaintea lui Dumnezeu, smerindu-şi sufletele, întărindu-şi credinţa, mărturisindu-şi păcatele” (Astăzi cu Dumnezeu, pag. 10). A fost necesară o perioadă de pregătire înainte de revărsarea Duhului Sfânt. „În timp ce aşteptau împlinirea făgăduinţei, ucenicii îşi umileau inimile în sinceră pocăinţă şi îşi mărturiseau necredinţa” (Faptele apostolilor, pag. 36). Dacă uce- nicii lui Hristos au avut nevoie să-şi pregătească inimile pentru ploaia timpurie ca să poată începe lu- crarea de proclamare a Evangheliei în puterea Cincizecimii, cu cât mai mare este nevoia noastră de a ne pregăti inimile în acest ultim ceas al istoriei pământului! Dacă ei au avut nevoie să petreacă timp în rugăciune, meditaţie, pocăinţă şi mărturisire, atunci noi avem nevoie cu mult mai mult. Dacă păcatul a fost atunci o barieră în ca- lea revărsării puternice a Duhului Sfânt, cu siguranţă că el este o barieră şi astăzi. Dacă mărturisirea a pregătit inimile lor pentru pri- mirea Duhului Sfânt, cu siguranţă că ea o va pregăti şi inimile noastre. Mărturisirea concretă a păcatelor Serviciile care aveau loc în Sanctuarul din Vechiul Testament ne dezvăluie un adevăr vital privitor la natura mărturisirii. Leviticul 5 ne descrie ce se întâmpla când israeliţii simţeau vinovăţia păcatelor şi îşi aduceau jertfele la Sanctuar. „Aşadar, dacă cineva se va face vinovat de oricare dintre aceste fapte, va trebui să-şi mărturisească păcatul săvârşit” (Leviticul 5:5, NTR). Mărturisirea a fost dintotdeauna 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 53 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS foarte precisă. Păcătosul care aducea mielul îşi aşeza mâinile pe capul jertfei şi îşi mărturisea păcatul în mod concret. Comentând despre importanţa mărturisirii, Ellen White declară: „Adevărata mărturisire este întotdeauna precisă şi recunoaşte păcatele pe nume. Ele pot 􏰎i de Păcatul blochează arterele inimii spirituale. El corodează canalele sufletului. Stagnează binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să le reverse peste alţii prin noi. aşa natură încât trebuie mărturisite numai lui Dumnezeu; pot 􏰎i greşeli care trebuie mărturisite acelor persoane cărora le-am adus prejudicii sau pot avea un caracter public şi, ca atare, vor trebui mărturisite în mod public. Dar orice mărturisire trebuie să 􏰎ie precisă, de􏰎inită şi la obiect, recu- noscând întocmai păcatele de care te faci vinovat” (Calea către Hristos, pag. 38). Nutreşti cumva gânduri de critică aspră? I-ai înţepat şi i-ai rănit pe alţii prin cuvintele tale? Ai dat dovadă de lipsă de răbdare sau de amabilitate? Ai fost delăsător în privinţa păzirii Sabatului sau ai fost necredincios în aducerea zecimii? Păcatul blochează arterele inimii spirituale. El corodează canalele su􏰎letului. Blochează binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să le reverse peste alţii prin noi. Soluţia este mărturisirea. Când îngenunchem înaintea Dumnezeului nostru iertător şi îndurător, mărturisind concret păcatele de care ne convinge Duhul Sfânt, vom primi iertare, eliberare de vinovăţie şi absolvire de vină. Acest gând ne determină să punem două întrebări vitale: Când ar trebui să ne cerem iertare de la o persoană căreia i-am greşit? Când este potrivit să ne mărturisim public păcatele? Mărturisirea păcatelor înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor Când ar trebui să ne mărturisim păcatele numai înaintea lui Dumnezeu? Apostolul Pavel se străduia să aibă „un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Faptele apostolilor 24:16). Ne putem păstra conştiinţa curată prin mărturisirea păcatelor înaintea lui Dumnezeu. În cazul în care, după aceasta, sentimentul de vinovăţie persistă, este bine să ne punem următoarea întrebare: Le-am greşit altora sau i-am rănit în vreun fel şi de aceea Duhul Sfânt ne îndeamnă să le cerem iertare? Dacă ne-am certat cu cineva sau dacă am manifestat lipsă de răbdare sau mânie, atunci Duhul Sfânt ne convinge să îi cerem 54 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 4 ZZiua – MĂRTURISIRE DIN INIMĂ iertare. Avem aici un principiu foarte important pe baza căruia putem stabili dacă e necesar să îi cerem iertare unei persoane. Când se strică un gard, îl repari. Dacă faptele tale au produs o 􏰎isură în relaţia cu o altă persoană, Repari gardul acolo atunci e necesar să-ţi ceri iertare pentru a unde s-a stricat! repara „gardul” relaţiei voastre şi pentru a con􏰎irma faptul că harul lui Dumnezeu lucrează în viaţa ta. Dacă ai rostit cuvinte urâte la adresa cuiva, repară gardul acolo unde s-a rupt! Mergi la persoana respectivă şi încearcă să repari pagubele pe care le-ai adus bunului ei nume. În ce caz este adecvată mărturisirea publică? Numai atunci când păcatele comise sunt publice. Dacă ţi-ai încălcat angajamentul faţă de Hristos şi dacă Numele Său şi biserica Sa au avut de suferit oprobiul, mărturisirea publică este uneori adecvată. Deşi nu este necesar şi nici înţelept să 􏰎ie descrise toate detaliile oribile ale păcatului, prezentarea mărturiei cu privire la harul Său şi la regretul personal pentru faptul că L-am dezamăgit aduce vindecare inimilor noastre şi bisericii. Isus este şi astăzi Mântuitorul care ne iartă şi ne absolvă de vină. El ne curăţă de vinovăţia şi ruşinea păcatului. Când venim la El şi ne mărturisim păcatele cu onestitate, inimile noastre sunt pregătite să primească umplerea cu Duhul Sfânt. Întrebările de mai jos te vor ajuta în acest scop. Răspunde la ele, stând pe genunchi în rugăciune. 1. Există vreun lucru în viaţa mea care mă împiedică să primesc revărsarea Duhului Sfânt? 2. Există în su􏰎letul meu vreun păcat pe care nu l-am mărturisit şi nu l-am părăsit încă? 3. Am rănit sau am supărat pe cineva şi trebuie să-i cer iertare? 4. Am acceptat complet iertarea lui Dumnezeu sau încă mă simt vinovat în mod nejusti􏰎icat? 5. Am încrederea totală că Isus îmi iartă păcatele? 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 55 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din Faptele apostolilor, paginile 38-45. Duhul Sfânt a venit cu o aşa plinătate asupra ucenicilor care aşteptau şi se rugau, încât a cuprins 􏰎iecare inimă. Cel In􏰎init S-a manifestat cu putere în biserica Sa. Era ca şi cum de veacuri această putere fusese zăvorâtă şi acum Cerul se bucura, putând să reverse asupra bisericii bogăţiile harului Duhului Sfânt. Sub in􏰎luenţa Duhului Sfânt, cuvintele de căinţă şi mărturisire se amestecau cu imnuri de laudă pentru păcatele iertate. Se auzeau cuvinte de mulţumire şi se profetiza. Cerul întreg s-a coborât să privească şi să adore înţelepciunea in􏰎inită şi inegalabilă a iubirii. Cuprinşi de uimire, apostolii au exclamat: „Iată, aceasta este iubire.” Ei au devenit conştienţi de darul ce le-a fost dat. Această deosebire de limbi ar fi constituit o mare piedică în calea vestirii Evangheliei. De aceea Dumnezeu, într-un mod minunat, a împlinit lipsa apostolilor. Şi care a fost urmarea? Sabia Duhului, proaspăt ascuţită cu putere şi scăldată în fulgerele cerului, şi-a croit drum prin necredinţă. Mii de oameni au fost convertiţi într-o zi. „Vă este de folos să Mă duc”, a spus Hristos ucenicilor Săi, „căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.” „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va 􏰎i auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare” (Ioan 16:7,13). Înălţarea lui Isus la cer a fost semnalul că urmaşii Lui aveau să primească binecuvântata făgăduinţă. Pentru aceasta, ei trebuiau să aştepte mai înainte de a-şi începe lucrarea. Când Hristos a trecut prin porţile cerului, El a fost întronat în mijlocul adorării îngerilor. De îndată ce această ceremonie s-a încheiat, Duhul Sfânt a coborât asupra ucenicilor în torente bogate, şi Hristos a fost cu adevărat proslăvit, chiar [pagina 39] cu slava pe care o avusese la Tatăl din veşnicie. 56 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 4 ZZiua – MĂRTURISIRE DIN INIMĂ Revărsarea Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii a fost comunicarea din partea Cerului că întronarea Mântuitorului a avut loc. Potrivit promisiunii Sale, El a trimis din ceruri Duhul Sfânt asupra urmaşilor Săi, ca un semn că El a primit, ca Preot şi Împărat, toată puterea în cer şi pe pământ şi că El era Cel Uns peste poporul Său. „Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe 􏰎iecare dintre ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească” [Faptele apostolilor 2:3,4]. Duhul Sfânt, luând forma limbilor de foc, a venit asupra celor adunaţi. Acesta era un simbol al darului revărsat atunci asupra ucenicilor care i-a făcut în stare să vorbească cu uşurinţă în limbi necunoscute dinainte. Înfăţişarea de foc preînchipuia ardoarea zelului cu care aveau să lucreze apostolii, precum şi puterea ce avea să le însoţească lucrarea. „Se a􏰎lau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate nea- murile care sunt sub cer” (Faptele apostolilor 2:5). După împrăştierea lor printre neamuri, iudeii s-au răspândit în toate părţile locuite ale lumii şi, în exilul lor, au învăţat să vorbească diferite limbi. Mulţi din- tre aceşti iudei se găseau cu ocazia aceasta la Ierusalim, luând parte la sărbătorile religioase care aveau loc atunci. Printre cei adunaţi era reprezentată 􏰎iecare limbă cunoscută. Această deosebire de limbi ar 􏰎i constituit o mare piedică în calea vestirii Evangheliei. De aceea Dumnezeu, într-un mod minunat, a suplinit lipsa apostolilor. Duhul Sfânt a făcut pentru ei ceea ce [pagina 40] ei nu ar 􏰎i fost în stare să realizeze într-o viaţă. Ei au putut acum să vestească adevărurile Evangheliei departe de patria lor, vorbind corect şi pe înţeles limba acelora pentru care lucrau. Acest dar uimitor era o puternică dovadă pentru lume că însărcinarea lor purta pecetea cerului. De aici înainte, vorbirea ucenicilor era curată, simplă şi corectă, 􏰎ie că vorbeau în lim- ba lor maternă, 􏰎ie într-o limbă străină. „Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că 􏰎iecare îi auzea vorbind în limba lui. Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: «Toţi aceştia care vorbesc 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 57 De aici înainte, vorbirea ucenicilor era curată, simplă şi corectă, fie că vorbeau în limba lor maternă, fie într-o limbă străină. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind 􏰎iecăruia dintre noi în limba noastră în care ne-am născut?»” [Faptele apostolilor 2:6-8] Preoţii şi mai-marii s-au mâniat foarte tare văzând această minunată manifestare, însă nu au îndrăznit să-şi manifeste răutatea, de teamă să nu cadă pradă furiei poporului. Ei Îl duseseră la moarte pe Nazarinean, însă aici erau slujitorii Lui, oameni neînvăţaţi din Galileea, care vesteau în toate limbile cunoscute pe atunci istoria vieţii şi lucrării Lui. Preoţii, hotărâţi să explice pe o cale naturală puterea uimitoare a ucenicilor, au declarat că ei erau beţi pentru că băuseră prea mult din vinul cel nou pregătit pentru sărbătoare. Unii dintre cei mai ignoranţi oameni prezenţi cu acea ocazie au luat ca adevărată această presupunere, însă cei mai inteligenţi ştiau că nu este adevărată, iar cei care înţelegeau diferitele limbi ce se vorbeau dădeau mărturie despre exactitatea cu care ucenicii vorbeau aceste limbi. [pagina 41] Ca răspuns la învinuirea preoţilor, Petru a arătat că această demonstraţie era o directă împlinire a profeţiei lui Ioel, prin care el profetiza că asupra oamenilor avea să vină o asemenea putere pentru a-i pregăti pentru o lucrare deosebită. „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele! Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: «În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa vise. Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci»” [Faptele apostolilor 2:14-18]. Cu claritate şi putere, Petru dădea mărturie despre moartea şi învierea lui Hristos: „Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să 􏰎ie ţinut de ea” [Faptele apostolilor 2:22,32]. Petru nu s-a referit la învăţăturile lui Hristos pentru a-şi susţine poziţia, pentru că ştia că prejudecăţile ascultătorilor lui erau atât de mari, încât cuvintele lui cu privire la acest subiect nu ar 􏰎i avut niciun 58 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 4 ZZiua – MĂRTURISIRE DIN INIMĂ efect. În loc de aceasta, el le-a vorbi despre David, care era socotit de iudei ca unul dintre patriarhii neamului lor. „David zice despre El”, spunea Petru „«Eu am totdeauna pe [pagina 42] Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea ca să nu mă clatin. De aceea mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde, căci nu-mi vei lăsa su􏰎letul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.» (...) Cât despre patriarhul David, să-mi 􏰎ie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără s􏰎ială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. (...) Despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că su􏰎letul Lui nu va 􏰎i lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul Lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui” [Faptele apostolilor 2:25-27,29,31,32]. Scena aceasta era de un mare interes. Iată-i pe oameni venind din toate părţile să-i audă pe ucenici dând mărturie despre adevăr aşa cum este el în Isus. Ei se înghesuie, se îmbulzesc în Templu. Preoţii şi mai-marii sunt acolo, având încă pe feţele lor încruntarea neagră a răutăţii, cu inimile încă pline de ură împotriva lui Hristos, cu mâinile lor mânjite încă de sângele vărsat, când L-au răstignit pe Mântuitorul lumii. Ei gândiseră că îi vor găsi pe apostoli copleşiţi de teamă sub mâna cea tare a prigoanei şi uciderii, însă i-au găsit mai presus de orice teamă şi plini de Duh Sfânt, vestind cu putere dumnezeirea lui Isus din Nazaret. Ei i-au auzit declarând cu mult curaj că Acela care nu de mult fusese umilit, batjocorit, lovit de mâini nemiloase şi răstignit este Prinţul vieţii, înălţat acum la dreapta lui Dumnezeu. Ei înţelegeau cu deplină claritate scopul misiunii lui Hristos şi natura Împărăţiei Sale. Unii dintre aceia care îi ascultau pe apostoli luaseră parte activă în condamnarea şi moartea lui Hristos. Glasurile lor se amestecaseră cu acelea ale gloatei, cerând răstignirea Lui. [pagina 43] Când Isus şi Baraba au stat în faţa lor în sala de judecată, iar Pilat i-a întrebat: „Pe care voiţi să vi-l slobod?”, ei strigaseră: „Nu pe El, ci pe Baraba!” (Matei 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 59 Ei puteau vorbi cu putere despre Mântuitorul şi, pe când desfăşurau înaintea ascultătorilor lor Planul Mântuirii, mulţi îşi recunoşteau vinovăţia şi se convingeau. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS 27:17; Ioan 18:40). Când Pilat le-a dat în mâinile lor pe Hristos, zicând: „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, căci eu nu găsesc nicio vină în El”; „eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia”, ei au strigat: „Sângele Lui să 􏰎ie asupra noastră şi asupra copiilor noştri” (Ioan 19:6; Matei 27:24,25). Acum, ei îi auzeau pe ucenici declarând că Cel care fusese răstignit era Fiul lui Dumnezeu. Preoţii şi mai-marii tremurau. Poporul era convins, dar, în acelaşi timp, cuprins de un chin su􏰎letesc. „Ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: «Fraţilor, ce să facem?»” Printre aceia care ascultau cuvintele ucenicilor erau iudei devotaţi, sinceri în credinţa lor. Puterea care însoţea cuvintele vorbitorului i-a convins că Isus era într-adevăr Mesia. „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi 􏰎iecare din voi să 􏰎ie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Convertirile care au avut loc în Ziua Cincizecimii erau rezultatul acestei semănări, secerişul lucrării lui Hristos, arătând puterea învăţăturii lor. Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru” [Faptele apostolilor 2:38,39]. Petru i-a făcut pe oameni să înţeleagă faptul că erau vinovaţi de respingerea lui Hristos, pentru că fuseseră înşelaţi de preoţi şi de conducători, şi dacă vor continua să caute sfat la aceşti oameni şi vor aştepta ca ei să-L recunoască pe Hristos, mai înainte ca ei să aibă curajul să facă aceasta, atunci nu-L vor primi niciodată pe Hristos. Aceşti oameni puternici, deşi făceau paradă de [pagina 44] evlavie, alergau după bogăţii şi glorie pământească. Ei nu erau dispuşi să vină la Hristos pentru a primi lumină. Sub in􏰎luenţa acestei iluminări cereşti, Scripturile, aşa cum le fuseseră explicate ucenicilor de către Hristos, se înfăţişau acum înaintea lor cu strălucirea adevărului pur. Vălul care îi împiedicase să vadă până la capăt ceea ce fusese des􏰎iinţat era acum îndepărtat, şi ei înţelegeau cu deplină claritate scopul misiunii lui Hristos şi natura Împărăţiei Sale. Ei puteau vorbi cu putere despre Mântuitorul şi, pe când desfăşurau înaintea ascultătorilor lor Planul Mântuirii, mulţi îşi recunoşteau vinovăţia şi se convingeau. Tradiţiile şi superstiţiile 60 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 4 ZZiua – MĂRTURISIRE DIN INIMĂ imprimate de preoţi în mintea lor erau îndepărtate şi în locul lor erau acceptate învăţăturile Mântuitorului. „Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi, şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de su􏰎lete” [Faptele apostolilor 2:41] Mai-marii iudeilor îşi închipuiseră că lucrarea lui Hristos va lua sfârşit odată cu moartea Lui, dar, în loc de aceasta, ei au fost martori la uimitoarele scene ale Zilei Cincizecimii. Ei îi auzeau pe ucenici, care erau înzestraţi cu o putere şi o vigoare necunoscute până atunci, predicându-L pe Hristos, cuvintele lor 􏰎iind întărite prin semne şi minuni. În Ierusalim, citadela iudaismului, mii de oameni şi-au declarat pe faţă credinţa în Isus din Nazaret, ca 􏰎iind Mesia. Ucenicii erau uimiţi şi nespus de fericiţi, văzând numărul mare al secerişului de su􏰎lete. Ei nu socoteau această minunată recoltă ca 􏰎iind rezultatul propriilor eforturi; ei îşi dădeau seama că sunt continuatorii lucrării altor oameni. [pagina 45] Chiar de la căderea lui Adam, Hristos a încredinţat slujitorilor Săi aleşi sămânţa Cuvântului Său pentru a 􏰎i semănată în inimile oamenilor. În cursul vieţii Sale pe pământ, El a semănat sămânţa adevărului şi a udat-o cu sângele Său. Convertirile care au avut loc în Ziua Cincizecimii erau rezultatul acestei semănări, secerişul lucrării lui Hristos, arătând puterea învăţăturii lor. Numai argumentele apostolilor, deşi clare şi convingătoare, nu ar 􏰎i înlăturat prejudecăţile care se împotriveau unor dovezi atât de mari. Însă Duhul Sfânt a lucrat astfel încât argumentele să ajungă la inimă însoţite de putere divină. Cuvintele apostolilor erau ca săgeţile ascuţite ale Celui Atotputernic, convingându-i pe oameni de teribila lor vină, aceea că L-au respins şi L-au răstignit pe Domnul slavei. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 61 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Aplicarea sfaturilor divine Anticiparea miraculosului Miracolele la care au asistat ucenicii în ziua Cincizecimii au fost rezultatul unei serii de cel puţin trei elemente convergente. Aceste trei elemente au apărut la momentul potrivit. (1) Domnul nostru a fost primit în cer de Tatăl, (2) ucenicii şi-au pregătit inimile şi (3) sămânţa Evangheliei semănată de Isus a adus roade bogate. Când vine momentul potrivit şi inimile noastre sunt pregătite prin rugăciune intensă, prin aprofundarea experienţei credinţei şi prin mărturisire onestă, atunci, la porunca Cerului, este revărsat Duhul Sfânt. 1. Care a fost „semnalul” după care urmaşii lui Hristos au ştiut că tot Cerul era pregătit să reverse Duhul Sfânt? (Vezi Faptele apostolilor, pagina 38, ultimul paragraf şi pagina 39, paragraful 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 2. Care este adevăratul „dar al limbilor”? Care este scopul acestui dar? (Vezi Faptele apostolilor 2:5,6 şi cartea Faptele apostolilor, pagina 39, paragraful 2.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 62 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 4 ZZiua – MĂRTURISIRE DIN INIMĂ 3. Ce ne spune despre Dumnezeu revărsarea „darului limbilor” de la Cincizecime? Ce lecţii găsim aici pentru biserica din secolul XXI? (Vezi Faptele apostolilor 2:7,8; 1 Corinteni 12:1-13; cartea Faptele apostolilor, pagina 39, ultimul paragraf şi pagina 40, paragraful 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 4. Ce profeţie din Vechiul Testament a citat Petru pentru a dovedi că revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii era autentică? (Vezi Ioel 2:28-32 şi Faptele apostolilor, pagina 41.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Ioel, un profet din Vechiul Testament, a prezis că Duhul Sfânt avea să 􏰎ie revărsat: A. Peste „􏰎iii şi 􏰎iicele voastre” – Duhul Sfânt este oferit tuturor, indiferent de sex. B. Peste „bătrânii voştri ..., tinerii voştri” – Duhul Sfânt este oferit tuturor, indiferent de vârstă. C. Peste „robi şi ... roabe” – Duhul Sfânt este oferit tuturor, indiferent de statutul social sau economic. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 63 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Duhul Sfânt va 􏰎i revărsat peste orice „făptură.” Darul Duhului Sfânt nu este rezervat pentru câţiva membri ai „elitei” spirituale. El este oferit de Dumnezeu tuturor celor care îndeplinesc condiţiile. Este pentru toţi cei care vin la El cu inimi smerite, mărturisindu-şi păcatul şi crezând în promisiunile Sale. (Vezi Faptele apostolilor, pagina 50.) Ce impact a avut predicarea ucenicilor asupra conducătorilor iudei, asupra mulţimilor din Ierusalim şi asupra ucenicilor înşişi? (Vezi Faptele apostolilor, paginile 44, 45.) 5. Impactul asupra conducătorilor iudei (Vezi Faptele apostolilor, pagina 44, paragraful 3.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 6. Impactul asupra ucenicilor (Vezi Faptele apostolilor, pagina 44, paragraful 4 şi pagina 45, paragraful 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 64 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 4 77. Ziua – MĂRTURISIRE DIN INIMĂ Impactul asupra mulţimilor (Vezi Faptele apostolilor 2:41, 42.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Atunci când Duhul Sfânt este revărsat în plinătatea Sa, impactul este dramatic. Când Îl vom primi în inimă, şi noi vom avea un impact semni􏰎icativ asupra celor din jur. Dumnezeu va lucra prin noi în mod minunat pentru a-i câştiga pe oameni pentru Împărăţia Sa. Ne putem aştepta ca El să ne ofere oportunităţi noi de împărtăşire a Cuvântului Său cu rudele noastre, cu prietenii noştri, cu vecinii şi cu colegii de serviciu. Când vom mijloci pentru oamenii din sfera noastră de in􏰎luenţă, El va face „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Întinde mâna prin credinţă şi primeşte tot ce El vrea să-ţi ofere! Te poţi aştepta la lucruri uimitoare din partea Sa! 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 65 5Ziua Unitate bazată pe dragoste În urmă cu câţiva ani, la începutul activităţii mele ca pastor, am fost invitat să conduc Săptămâna de Activităţi Spirituale în cadrul unei şcoli primare creştine. Pe parcursul săptămânii, mi-am dat seama că Dorinţa arzătoare a lui Hristos era ca disensiunile, invidia, lupta pentru supremaţie şi conflictul dintre ucenicii Săi să înceteze. două dintre cadrele didactice erau într-un con􏰎lict serios. Atitudinile lor negative re- ciproce ieşeau la iveală în timpul consiliilor profesorale. Dacă unul dintre ei susţinea o idee, celălalt o combătea. Când amân- doi erau prezenţi la consiliu, atmosfera era tensionată. Se părea că nu se pot înghiţi de- loc unul pe altul. Spre sfârşitul săptămânii, am predicat despre rugăciunea de mijlocire a lui Hristos din Ioan 17. Isus Se pregătea să-I părăsească pe ucenici. Peste puţin timp, urma să 􏰎ie trădat şi răstignit. Avea să învie din morţi şi să Se înalţe la Tatăl Său. Rugăciunea Sa intensă ne dezvăluie ce povară avea pe su􏰎let. Ne arată ce gânduri Îl apăsau 66 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 5 ZZiua – UNITATE BAZATĂ PE DRAGOSTE înainte de a muri pe cruce. Mântuitorul era preocupat de unitatea bisericii. El S-a rugat astfel: „Mă rog ca toţi să 􏰎ie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu, în Tine, ca şi ei să 􏰎ie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17:21). Dorinţa arzătoare a lui Hristos era ca disensiunile, invidia, lupta pentru supremaţie şi con􏰎lictul dintre ucenicii Săi să înceteze. El S-a rugat ca, în po􏰎ida tuturor deosebirilor dintre ei, unitatea lor să vorbească lumii despre puterea dragostei Sale. Când le-am vorbit elevilor şi profesorilor Ucenicii n-au cerut o binecuvântare de pe urma căreia să beneficieze doar ei, ci erau copleşiţi de responsabilitatea salvării de suflete. despre această dorinţă a lui Isus, s-a întâmplat un lucru remarcabil. În ultima seară, a avut loc Cina Domnului, cu serviciul spălării picioarelor. Duhul Sfânt a coborât cu putere. Dumnezeu a mişcat inimile celor prezenţi. Cei doi profesori a􏰎laţi în relaţii tensionate au îngenuncheat unul în faţa celuilalt. Duhul Sfânt a dat la o parte barierele. Ei s-au îmbrăţişat, şi-au mărturisit atitudinile negative şi s-au rugat împreună. Dorinţa după supremaţie a dispărut Şi ucenicii au avut această atitudine de ambiţie egoistă înainte de Cincizecime. La îndemnul 􏰎iilor ei, mama lui Iacov şi a lui Ioan I-a cerut lui Isus ca 􏰎iecare dintre ei să ocupe locurile de frunte din împărăţia Sa pământească despre care ei credeau că avea să vină în curând. „«Porunceşte», I-a zis ea, «ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi 􏰎ii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta»” (Matei 20:21). Cererea ei a produs disensiuni şi invidie în rândul celorlalţi ucenici. Pur şi simplu nu erau pregătiţi să primească revărsarea Duhului Sfânt în puterea Cincizecimii. Acesta a fost unul dintre motivele principale pentru care Isus i-a îndemnat să petreacă zece zile în rugăciune comună în Camera de Sus. Fiindcă unitatea trebuie să se producă înaintea de revărsarea Duhului Sfânt. Pe măsură ce L-au căutat pe Dumnezeu în rugăciune, Duhul Sfânt a unit inimile lor prin dragostea creştină: „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget, în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui” (Faptele apostolilor 1:14). În continuare, se adaugă: „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.” 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 67 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Comentând pe marginea experienţei ucenicilor din Camera de Sus, Ellen White a􏰎irmă: Notaţi că Duhul S-a revărsat abia după ce ucenicii ajunseseră la unire desăvârşită, când nu se mai luptau pentru locurile cele mai de sus. Aveau un singur gând. Toate deosebirile fuseseră date la o parte. Iar mărturia pe care ei o dădeau, după ce primiseră Duhul Sfânt, era una şi aceeaşi: „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un su􏰎let” (Faptele apostolilor 4:32). Spiritul Aceluia care murise pentru ca păcătoşii să poată trăi însu􏰎leţea întreaga adunare a credincioşilor. Ucenicii n-au cerut o binecuvântare de pe urma căreia să bene􏰎icieze doar ei, ci erau copleşiţi de responsabilitatea salvării de su􏰎lete. Evanghelia trebuia să 􏰎ie dusă până la marginile pământului, iar ei cereau înzestrarea cu puterea pe care o făgăduise Hristos. Şi atunci Duhul Sfânt a fost revărsat şi mii de oameni s-au convertit într-o zi (Mărturii pentru comunitate, vol. 8, pag. 20, 21). Pe parcursul celor zece zile petrecute în Camera de Sus, ucenicii şi-au rezolvat neînţelegerile mărunte dintre ei. S-au pocăit de invidia şi mândria lor. Inimile li s-au umplut de dragoste pentru Hristos, Cel Fiecare credincios are daruri valoroase pentru zidirea trupului lui Hristos. care Şi-a dat viaţa pentru ei şi care acum Se a􏰎la la dreapta Tatălui, mijlocind pen- tru ei. Ambiţiile lor egoiste au fost topite de dragostea pentru Hristos. Ucenicii au descoperit că „unitatea cu Hristos creează unitate între ei. Această unitate este dovada cea mai convingătoare înaintea lumii cu privire la măreţia şi meritele lui Hristos şi cu privire la puterea Sa de a ispăşi păcatul” (Ellen G. White, Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, vol. 5, pag. 1148). Fundamentul unităţii biblice Se ridică acum câteva întrebări referitoare la unitate: Unitate înseamnă absenţa diferenţelor de opinie? Cum au reuşit ucenicii, cu înclinaţiile şi personalităţile lor atât de diferite, să ajungă la unitate 68 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 5 ZZiua – UNITATE BAZATĂ PE DRAGOSTE completă? Presupune unitatea o contopire a personalităţilor noastre distincte într-un tot unitar? Iată cinci principii fundamentale care stau la baza unităţii despre care a vorbit Hristos: 1. Avem acelaşi Creator. Dumnezeu a făcut toate naţiunile dintr-un singur om. Noi suntem una în virtutea faptului că avem acelaşi Tată. El ne-a creat (Faptele apostolilor 17:26). 2. Avem acelaşi Mântuitor. Noi suntem una în virtutea faptului că El ne-a răscumpărat (Efeseni 2:14-22). 3. Avem aceeaşi moştenire. Noi facem parte din trupul lui Hristos şi suntem înzestraţi de Dumnezeu pentru slujire. Unii au daruri mai importante decât alţii, dar 􏰎iecare credincios are daruri valoroase pentru zidirea trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:4-11,18-21). 4. Avem acelaşi mesaj. Ucenicii au fost uniţi printr-un adevăr prezent comun care i-a distins de lume (Efeseni 4:12,13; Apo- calipsa 14:6-12). 5. Avem aceeaşi misiune. Unirea ucenicilor s-a realizat prin intermediul Marii Trimiteri de a răspândi Evanghelia în lume. Ambiţia lor egoistă, mândria şi dorinţa lor după supremaţie au fost mistuite pe altarul angajamentului de a duce Evanghelia în lume (Matei 28:18-20). În timp ce ucenicii Îl căutau pe Dumnezeu în rugăciune, Duhul Sfânt le-a întipărit în minte gândul că ei aveau acelaşi Creator şi Mântuitor, aceeaşi moştenire, acelaşi mesaj şi aceeaşi misiune. Lucrurile care îi uneau erau cu mult mai importante decât lucrurile care îi despărţeau. Ei au descoperit că lucrurile care îi despărţeau nu erau chiar atât de importante. Ellen White descrie unitatea lor în următoarele cuvinte: În aceşti primi ucenici era înfăţişată o vădită diversitate. Ei aveau să 􏰎ie învăţătorii lumii şi au reprezentat o 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS În timp ce ucenicii Îl căutau pe Dumnezeu în rugăciune, Duhul Sfânt le-a întipărit în minte gândul că ei aveau acelaşi Creator şi Mântuitor, aceeaşi moştenire, acelaşi mesaj şi aceeaşi misiune. 69 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS varietate de tipuri de caracter. Pentru a duce mai departe cu succes lucrarea la care fuseseră chemaţi, bărbaţii aceştia, deosebindu-se prin trăsăturile de caracter, precum şi prin obiceiurile vieţii, aveau nevoie să ajungă la o unitate în simţire, gândire şi faptă. Era ţinta Domnului Hristos să înfăptuiască această unitate. În vederea acestui scop, El a căutat să-i aducă în unire cu El Însuşi. Povara lucrării Lui pentru ei este exprimată în rugăciunea Sa către Tatăl Său, „ca toţi să 􏰎ie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu, în Tine, ca şi ei să 􏰎ie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17:21,23). Continua Lui rugăciune era ca ei să poată 􏰎i s􏰎inţiţi prin adevăr, şi El Se ruga cu încredere, ştiind că această hotărâre a Celui Atotputernic fusese luată mai înainte de aducerea la existenţă a lumii. El ştia că Evanghelia Împărăţiei avea să 􏰎ie predicată tuturor neamurilor ca mărturie; El ştia că adevărul, întărit cu atotputernicia Duhului Sfânt, avea să biruie în lupta cu răul şi că stindardul însângerat avea să 􏰎luture într-o zi deasupra urmaşilor Săi (Faptele apostolilor, pag. 20, 21). Expresia „unitate în simţire, gândire şi faptă” este foarte inte- resantă. Ce înseamnă ea în mod concret? Unitatea în simţire se referă la dragostea autentică şi la respectul reci- proc. În ciuda personalităţilor lor diferite, primii creştini au avut unii pentru alţii, prin Hristos, o dragoste care era evidentă pentru ceilalţi oameni. Apostolul Ioan îi îndemna pe credincioşi prin următoarele cuvinte: „Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7). Unitatea în gândire se referă la un sistem comun de convingeri fundamentale. Ucenicii erau una în Hristos şi în învăţăturile Sale. Încrederea în învăţăturile Sale îi unea. Înţelegerea adevărului despre care El îi învăţase îi strângea laolaltă. Acceptarea 70 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS În ciuda personalităţilor lor diferite, primii creştini au avut unii pentru alţii, prin Hristos, o dragoste care era evidentă pentru ceilalţi oameni. 5 ZZiua – UNITATE BAZATĂ PE DRAGOSTE doctrinelor pe care El le prezentase le-a dat un obiectiv comun. Unitatea în faptă se referă la înţelegerea şi acceptarea misiunii lor. Ucenicii şi-au concentrat atenţia pe îndeplinirea responsabilităţii pri- mite de la Învăţătorul lor. Pasiunea lor era să proclame mesajul dra- gostei Sale înaintea lumii. Dorinţa lor în􏰎lăcărată era să răspândească Evanghelia oriunde era posibil. Ei nu au îngăduit ca trăsăturile lor de caracter diferite, opiniile lor sau preferinţele personale să stea în calea împlinirii misiunii lui Hristos. Acest gând ne conduce la câteva întrebări esenţiale pentru viaţa noastră. Pleacă-te pe genunchi şi răspunde la cele cinci întrebări de mai jos. Fă din ele un subiect de rugăciune. Dacă studiezi manualul acesta în cadrul unei grupe mici, discutaţi pe mar- ginea lor şi apoi rugaţi-vă împreună. 1. Există situaţii în care opiniile mele personale generează con􏰎lict în familie sau la biserică? Ce pot face pentru a stinge con􏰎lictul? 2. Dacă am sentimente de ostilitate faţă de un alt membru al bisericii, ce paşi concreţi pot face pentru a aplana con􏰎lictul? 3. Dacă cineva mi-a greşit şi îmi este greu să am o relaţie armonioasă cu persoana respectivă, cum aş putea lua iniţiativa de a acoperi prăpastia dintre noi? 4. În calitate de conducător al bisericii locale, ce pot face pentru a promova unitatea? 5. Cum ajută implicarea personală în misiune la realizarea unităţii bisericii? Sunt implicat într-o activitate de câştigare a su􏰎letelor? Dacă nu, aş putea să mă rog lui Isus să îmi arate ce vrea El să fac? 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 71 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din Faptele apostolilor, paginile 45-50. Chiar de la căderea lui Adam, Hristos le-a încredinţat slujitorilor Săi aleşi sămânţa Cuvântului Său pentru a 􏰎i semănată în inimile oamenilor. În timpul vieţii Sale pe pământ, El a semănat sămânţa adevărului şi a udat-o cu sângele Său. Convertirile care au avut loc în Ziua Cincizecimii erau rezultatul acestei semănări, secerişul lucrării lui Hristos dovedind puterea învăţăturii lor. Doar argumentele apostolilor, deşi clare şi convingătoare, nu ar fi înlăturat prejudecăţile care se împotriviseră unor dovezi atât de clare. Însă Duhul Sfânt a lucrat astfel încât argumentele să ajungă la inimă, însoţite de putere divină. Cuvintele apostolilor erau ca săgeţile ascuţite ale Celui Atotputernic, convingându-i pe oameni de teribila lor vină, aceea că L-au respins şi L-au răstignit pe Domnul slavei. Ziua Cincizecimii le-a adus iluminarea cerului. Adevărurile pe care nu le putuseră înţelege în timpul când Isus fusese cu ei le erau dezvăluite acum. Sub instruirea lui Hristos, ucenicii fuseseră aduşi să simtă nevoia prezenţei Duhului Sfânt. Instruiţi 􏰎iind de Duhul Sfânt, ei au primit deplina şi 􏰎inala lor cali􏰎icare şi au pornit în lucrarea vieţii lor. Ei nu mai erau neştiutori şi neînvăţaţi. Ei nu mai erau o grupă de elemente independente sau dezbinate, potrivnice. Nădejdea lor nu mai era investită în măreţia lumească. Ei erau toţi „o inimă şi un su􏰎let” (Faptele apostolilor 2:46; 4:32). Hristos le umplea cugetele; ţinta lor era înaintarea Împărăţiei Sale. În minte şi în caracter, ei au devenit asemenea Învăţătorului lor, şi oamenii „au priceput că fuseseră cu Isus” (Faptele apostolilor 4:13). Ziua Cincizecimii le-a adus iluminarea cerului. Adevărurile pe care nu le putuseră înţelege în timpul când Isus fusese cu ei le erau dezvăluite acum. Cu o credinţă şi o siguranţă cum [pagina 46] nu 72 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 5 ZZiua – UNITATE BAZATĂ PE DRAGOSTE cunoscuseră niciodată mai înainte, ei au primit învăţăturile Cuvântului Sfânt. Pentru ei nu mai era o problemă de credinţă faptul că Hristos era Fiul lui Dumnezeu. Ei ştiau că, deşi îmbrăcat în trup omenesc, El era în adevăr Mesia şi de aceea ei spuneau lumii experienţa lor cu o încredere care aducea cu ea convingerea că Dumnezeu era cu ei. Ei puteau vorbi cu certitudine despre Numele lui Isus. Nu era El Prietenul şi Fratele lor mai mare? Aduşi în strânsă comuniune cu Hristos, ei stăteau cu El în locurile cereşti. În ce cuvinte arzătoare îşi îmbrăcau ei ideile Biserica a văzut cum convertiţii veneau la ea în număr nespus de mare, din toate părţile. când dădeau mărturie despre El! Inimile lor erau copleşite de o bunăvoinţă atât de profundă, cuprinzătoare şi deplină, încât îi determina să meargă până la marginile pământului să dea mărturie despre puterea lui Hristos. Ei erau plini de o dorinţă imensă să ducă mai departe lucrarea pe care El o începuse. Îşi dădeau seama de datoria lor cea mare pe care o aveau faţă de Cer şi de răspunderea lucrării lor. Întăriţi prin înzestrarea cu Duhul Sfânt, ei au păşit înainte plini de zel pentru a duce mai departe biruinţa crucii. Duhul Sfânt îi însu􏰎leţea şi vorbea prin ei. Pacea lui Hristos strălucea pe feţele lor. Ei şi-au consacrat viaţa în slujba Lui şi trăsăturile feţei lor mărturiseau despre consacrarea lor. [pagina 47] Când le-a dat ucenicilor făgăduinţa Duhului Sfânt, Hristos Se apropia de încheierea lucrării Sale pe pământ. El stătea în umbra crucii, dându-Şi pe deplin seama de povara vinovăţiei ce avea să apese asupra Sa, ca Purtător al păcatului. Mai înainte de a Se oferi pe Sine ca jertfă, El le-a dat ucenicilor îndrumări cu privire la darul esenţial şi desăvârşit pe care avea să-l reverse asupra urmaşilor Săi – dar care avea să-i pună în legătură cu resursele nelimitate ale harului Său. „Eu voi ruga pe Tatăl”, a zis El, „şi El vă va da un alt Mângâietor care să rămână cu voi în veac, şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va 􏰎i în voi” (Ioan 14:16,17). Mântuitorul arăta înainte spre timpul când Duhul Sfânt trebuia să vină pentru a săvârşi o puternică lucrare în calitate de Reprezentant al Său. Răul care se adunase timp de veacuri [pagina 48] avea să 􏰎ie înfrânt de puterea divină a Duhului Sfânt. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 73 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Care a fost rezultatul revărsării Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? Vestea cea bună a unui Mântuitor înviat a fost dusă până în cele mai îndepărtate locuri ale lumii. În timp ce ucenicii vesteau solia harului mântuitor, multe inimi se predau puterii acestei solii. Biserica a văzut cum convertiţii veneau la ea în număr nespus de mare, din toate părţile. Apostaţii erau reconvertiţi. Păcătoşii se uneau cu cei credincioşi în căutarea mărgăritarului de mare preţ. Unii dintre cei care fuseseră cei mai aprigi împotrivitori ai Evangheliei deveneau promotorii şi susţinătorii ei. Profeţia se împlinise: „Cel mai slab dintre ei va 􏰎i ca David, şi casa lui David va 􏰎i ... „ca îngerul Domnului” (Zaharia 12:8). Fiecare creştin vedea în fratele său o descoperire a iubirii şi bunăvoinţei divine. Un singur interes îi stăpânea pe toţi; un singur subiect însu􏰎leţitor le absorbise pe toate celelalte. Aspiraţia credincioşilor era să demonstreze asemănarea lor cu Hristos în caracter şi să lucreze pentru extinderea Împărăţiei Sale. „Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi” (Faptele apostolilor 4:33). Prin munca lor, au fost adăugaţi bisericii bărbaţi aleşi care, primind cuvântul adevărului, şi-au consacrat viaţa lucrării de a duce şi altora speranţa ce le umplea inimile cu pace şi bucurie. Ei nu puteau 􏰎i împiedicaţi sau intimidaţi prin ameninţări. Domnul vorbea prin ei şi, mergând din loc în loc, săracilor li se vestea Evanghelia şi se săvârşeau minuni ale harului divin. [pagina 49] Atât de puternic poate lucra Dumnezeu atunci când oamenii se predau pe ei înşişi controlului Duhului Său. Promisiunea revărsării Duhului Sfânt nu este limitată la vreo perioadă sau rasă umană. Hristos a declarat că in􏰎luenţa divină a Promisiunea revărsării Duhului Sfânt nu este limitată la vreo perioadă sau rasă umană. Duhului Său avea să 􏰎ie cu urmaşii Săi până la sfârşit. Din Ziua Cincizecimii şi până acum, Mângâietorul a fost trimis la toţi cei care s-au predat pe ei înşişi în totul lui Hristos şi slujirii Lui. La toţi aceia care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor personal, Duhul Sfânt a venit ca un sfătuitor, ca unul care-i s􏰎inţeşte, îi călăuzeşte şi mărturiseşte. Cu cât credincioşii au umblat mai strâns cu Dumnezeu, cu atât mai clar şi mai puternic au dat ei mărturie despre iubirea Mântuitorului lor şi despre harul Său mântuitor. Bărbaţii şi femeile care, în decursul multelor secole de 74 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 5 ZZiua – UNITATE BAZATĂ PE DRAGOSTE prigoană şi încercări, s-au bucurat într-o mare măsură de prezenţa Duhului Sfânt în viaţa lor au fost ca nişte miracole în lume. Înaintea îngerilor şi a oamenilor, ei au reprezentat puterea transformatoare a iubirii mântuitoare. Aceia care, la Ziua Cincizecimii, au fost înzestraţi cu putere de sus, n-au fost scutiţi mai departe de ispite şi încercări. În timp ce dădeau mărturie despre adevăr şi neprihănire, în repetate rânduri, au fost asaltaţi de vrăjmaşul a tot adevărul, care căuta să-i jefuiască de experienţa lor creştină. Ei erau nevoiţi să se lupte cu toată puterea dată lor de Dumnezeu pentru a ajunge la statutul de bărbaţi şi femei în Hristos Isus. Ei se rugau zilnic pentru noi şi proaspete ajutoare ale harului pentru a putea ajunge mai sus şi tot mai sus spre desăvârşire. Sub lucrarea Duhului Sfânt, chiar şi cei mai slabi, [pagina 50] experimentând credinţa în Dumnezeu, învăţau să-şi dezvolte puterile ce le-au fost încredinţate şi să devină s􏰎inţi, curaţi şi înnobilaţi. În umilinţă, ei se supuneau in􏰎luenţei modelatoare a Duhului Sfânt, primeau plinătatea dumnezeirii şi erau transformaţi, făcuţi asemenea Dumnezeirii. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 75 Aceia care, la Ziua Cincizecimii, au fost înzestraţi cu putere de sus n-au fost scutiţi mai departe de ispite şi încercări. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Aplicarea sfaturilor divine Uniţi în misiune În timpul celor zece zile petrecute în Camera de Sus, între ucenici s-a realizat acea unitate pentru care S-a rugat Isus (Ioan 17). După ce au devenit una, ei au fost pregătiţi să primească Duhul Sfânt cel promis. Sămânţa semănată de Isus în timpul lucrării Sale pe pământ avea să încolţească şi să aducă un seceriş bogat sub ploaia binecuvântată a Duhului revărsată cu ocazia Cincizecimii. 1. Ce in􏰎luenţă a avut lucrarea lui Isus de pe pământ asupra evenimentelor petrecute în ziua Cincizecimii? (Vezi Faptele apostolilor, pagina 45, paragraf 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Mântuitorul nu a văzut în întregime amploarea lucrării Sale în timp ce Se a􏰎la pe pământ. De altfel, la moartea Sa, lucrarea Sa părea a 􏰎i eşuat. „Ca Mântuitor al lumii, Hristos trebuia să facă faţă continuu unei înfrângeri aparente. El, Vestitorul milei în lumea noastră, părea să realizeze puţin din lucrarea pe care dorea să o facă pentru înălţare şi mântuire” (Hristos, Lumina lumii, pag. 678). Amploarea lucrării lui Isus s-a văzut abia după înălţarea Sa, la Cincizecime Când descria creşterea bisericii nou-testamentale, apostolul Pavel le reamintea credincioşilor corinteni: „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească, aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu este nimic, ci Dumnezeu care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna şi 􏰎iecare îşi va lua răsplata după osteneala lui. Căci 76 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 5 ZZiua – UNITATE BAZATĂ PE DRAGOSTE noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:6-9). Avem succes în lucrarea lui Dumnezeu atunci când recunoaştem că partea noastră este să-I 􏰎im credincioşi Lui. Poate că nu vom vedea niciodată toate roadele lucrării noastre, dar dacă ne vom face partea, Dumnezeu va lucra prin alţii pentru a duce Evanghelia la su􏰎letele sincere. 2. 3. În Faptele apostolilor 1:14 (NTR), Luca scrie: „Toţi aceştia stăruiau în rugăciune în acelaşi gând.” Iar în Faptele apostolilor 2:46 (NTR): „În 􏰎iecare zi continuau să se întâlnească, în acelaşi gând, în Templu.” Ce însemna că erau „în acelaşi gând”? Ce înseamnă a 􏰎i „în acelaşi gând” pentru biserica de astăzi? (Vezi Faptele apostolilor, pagina 45, paragraful 3.) A. Expresia „în acelaşi gând” înseamnă ... _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ B. Pentru biserica de astăzi, a 􏰎i „în acelaşi gând” înseamnă ... _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Ce schimbări s-au produs în mărturia ucenicilor prin revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? (Vezi Faptele apostolilor 4:20,31,33; 5:42 şi cartea Faptele apostolilor, pagina 45, ultimul paragraf, şi pagina 46.) 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 77 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS 4. 5. _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Care a fost rezultatul revărsării Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? (Vezi Faptele apostolilor 2:41; 4:4; 5:15; 6:7; 9:31; şi cartea Faptele apostolilor, pagina 48, paragraful 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Promisiunea Duhului Sfânt a fost dată de Hristos numai pentru ucenicii Săi? (Vezi Luca 11:13 şi Faptele apostolilor, pagina 49.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Promisiunea trimiterii Duhului Sfânt este pentru 􏰎iecare generaţie de credincioşi. Dumnezeu vrea să lucreze în noi şi prin noi mai mult decât ne putem da seama. În timpul sfârşitului, Cincizecimea va avea loc din nou într-o măsură mai mare. Puterea lui Dumnezeu va 􏰎i revărsată în plinătatea ei pentru ca lucrarea Sa pe pământ să se încheie. Atunci când în poporul Său se va realiza acea unitate bazată pe un mesaj comun, pe o acţiune comună şi pe o misiune comună, Dumnezeu va revărsa Duhul Sfânt în măsură abundentă pentru încheierea lucrării Sale. 78 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Z6iua Cercetare de sine În Ziua Cincizecimii, sosise momentul potrivit şi ucenicii erau pregătiţi. Isus Se înălţase la Tatăl Său. Jertfa Sa a fost acceptată la tronul divin. Apoi, a primit de la Tatăl Său Duhul Sfânt promis ucenicilor pentru împlinirea misiunii încredinţate. Ei au ascultat de sfatul Domnului. L-au căutat în rugăciune. Au simţit o pocăinţă sinceră şi şi-au mărturisit păcatele pe care Duhul Sfânt li le-a amintit. În timpul celor zece zile petrecute în Camera de Sus, ei s-au strâns laolaltă în unitate creştină. Luca spune că „mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un su􏰎let” (Faptele apostolilor 4:32). Invidiile mărunte au fost abandonate. Disensiunile şi înstrăinarea au fost alungate. Con􏰎lictele personale au fost rezolvate. Barierele au fost dărâmate. Biblia nu ne oferă o descriere detaliată a ceea ce s-a petrecut în Camera de Sus, dar ne pune totuşi la dispoziţie su􏰎iciente informaţii pentru a alcătui o schiţă a evenimentelor. Darul profeţiei din timpurile moderne ne ajută să completăm această schiţă şi ne clari􏰎ică relatarea biblică. Unul dintre detaliile de importanţă capitală subliniat de Ellen White este următorul: „Aceste zile de pregătire au fost zile de adâncă cercetare a inimii. Ucenicii şi-au dat seama de nevoia lor spirituală şi au strigat către Domnul după ungerea sfântă care avea să-i facă destoinici pentru câştigarea de su􏰎lete” (Faptele apostolilor, pag. 37). Cele zece zile petrecute în Camera de Sus au fost zile de adâncă cercetare a 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 79 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS inimii. Au fost zile de re􏰎lecţie şi de cercetare de sine. „După înălţarea la cer a Domnului Hristos, ucenicii erau adunaţi împreună într-un singur loc pentru a înălţa cereri umile către Dumnezeu. După zece zile de cercetare a inimii şi de cercetare de sine, calea a fost pregătită ca Duhul Sfânt să intre în templul curăţat şi consacrat al su􏰎letului” (Evanghelizare, pag. 698). Ucenicii au vrut să se asigure că în viaţa lor nu mai existau nicio atitudine şi niciun obicei care să stea în calea revărsării Duhului Sfânt. Ei şi-au luat timp pentru cercetarea de sine. Ei au vrut să se asigure că motivaţiile lor erau curate. Cercetarea inimii Biblia este plină cu îndemnuri din partea lui Dumnezeu de a ne lua timp pentru cercetarea inimii. Apostolul Pavel ne îndeamnă să luăm seama bine „ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu pentru Dacă porţi în inimă o rădăcină de amărăciune, atunci lăstarii ei vor fi: mânia, critica aspră sau bârfa, iar urmarea va fi rodul dezastruos al ruperii relaţiilor. Toate rădăcinile păcatului vor avea, în final, un rod neplăcut. ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să 􏰎ie întinaţi de ea” (Evrei 12:15). Din rădăcini ies lăstari, iar lăstarii aduc roade. Dacă porţi în inimă o rădăcină de amărăciune, atunci lăstarii ei vor 􏰎i: mânia, critica aspră sau bârfa, iar urmarea va 􏰎i rodul dezastruos al ruperii relaţiilor. Toate rădăcinile păcatului vor avea, în 􏰎inal, un rod neplăcut. Cu mulţi ani în urmă, am vizitat împreună cu soţia mea Fortul Ticonderoga din New Hampshire. Acest fort din timpul Războiului de Independenţă a fost un post militar strategic între 1775 şi 1779. Ştiind că mulţi turişti găsesc frecvent săgeţi în apropiere de zidurile fortului, l-am întrebat pe ghid unde să caut. Cu un zâmbet, el mi-a răspuns calm: „Chiar la intrarea principală.” Răspunsul lui m-a surprins. Cum era posibil să găsesc săgeţi acolo, când mii de oameni intră pe poarta principală în 􏰎iecare an? De ce nu le-au luat alţii până acum? Ghidul mi-a explicat că momentul cel mai oportun pentru a găsi săgeţi era primăvara, când dezgheţul le aducea la suprafaţă după iarna lungă din Noua Anglie. M-am gândit la explicaţia lui de nenumărate ori. Săgeţile se a􏰎lau la câţiva centimetri 80 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 6 ZZiua – CERCETARE DE SINE sub pământ, dar era nevoie de căldura primăverii pentru a le scoate la suprafaţă. Este oare posibil ca săgeţile păcatului ascunse în inima ta să 􏰎ie scoase la suprafaţă numai de ploaia blândă a Duhului Sfânt? Regele David se ruga astfel: „Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima! Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei, şi umblu în adevărul Tău” (Psalmii 26:2,3). Când vedem bunătatea lui Dumnezeu şi neprihănirea caracterului Său, ne recunoaştem slăbiciunea, defectele şi păcatele. În lumina orbitoare a dragostei Sale necondiţionate şi a desăvârşirii Sale, inimile noastre se smeresc. Trecem atunci la mărturisire şi la pocăinţă profundă. Strigăm la El după mântuirea şi neprihănirea pe care numai El le poate oferi. Când suntem copleşiţi de s􏰎inţenia Sa, noi strigăm la fel ca profetul Isaia: „Vai de mine! Sunt pierdut!” (Isaia 6:5). Cercetarea de sine nu va 􏰎i întotdeauna cea mai plăcută experienţă, dar ea este absolut necesară. În cercetarea de sine, noi Îl întrebăm pe Dumnezeu: „Există vreun lucru în viaţa mea care nu este în armonie cu voinţa Ta?” Şi ne rugăm: „Doamne, descoperă-mi acele atitudini adânc înrădăcinate în su􏰎letul meu care nu sunt asemenea atitudinilor lui Isus!” Un exemplu practic de cercetare de sine Ellen White ne oferă o situaţie concretă în care este necesară cercetarea de sine. „Dacă un membru al familie este înstrăinat de Dumnezeu, trebuie folosite toate mijloacele pentru recâştigarea lui. Toţi ceilalţi membri ai familiei trebuie să se cerceteze pe ei înşişi cu atenţie şi seriozitate. Să-şi analizeze modul de viaţă şi să vadă dacă nu cumva în conducerea familiei există unele greşeli prin care acel su􏰎let era încurajat să rămână în starea lui de nepocăinţă” (Parabolele Domnului Hristos, pag. 194). S-ar putea ca uneori cercetarea de sine să 􏰎ie dureroasă. Duhul Sfânt ne va descoperi anumite lucruri despre noi înşine pe care nu le-am cunoscut până atunci. El va scoate la suprafaţă trăsături de care nu am fost conştienţi până atunci. Domnul nu ne descoperă aceste însuşiri necreştineşti ca să ne descurajăm, ci să le putem mărturisi şi preda Lui cu scopul de a primi iertarea şi curăţarea 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 81 Cercetarea de sine nu va fi întotdeauna cea mai plăcută experienţă, dar ea este absolut necesară. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Sa. El vrea să vindece relaţiile rupte din trecutul nostru. El doreşte să ne transforme viaţa şi să ne dea un viitor plin de speranţă. El doreşte să înlocuiască neliniştea provocată de greşelile trecutului cu încrederea în călăuzirea Sa prezentă. Dacă am făcut greşeli în educaţia pe care le-am dat-o copiilor noştri, să le mărturisim înaintea lui Dumnezeu şi să-I cerem să ne dea puterea de a face schimbările necesare. Dacă este necesar, să le împărtăşim adolescenţilor noştri greşelile acestea şi să le cerem iertare. Scopul cercetării de sine este acela de a descoperi anumite aspecte ale vieţii care au fost ascunse de ochii noştri. Tuturor ne este di􏰎icil să sesizăm defectele din caracterul nostru. Uneori, Duhul Sfânt ne ajută să alcătuim un inventar spiritual pentru a stabili care sunt aceste defecte. Psalmistul se ruga: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale Înainte să ne vindece, Dumnezeu trebuie să ne zdrobească. rea şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmii 139:23,24). Scopul lui Dumnezeu este ca prin acest proces să ne aducă mai aproape de El. Dumnezeu nu vrea să rămânem la starea de vinovăţie şi de remuşcare pentru trecutul nostru. Scopul Său este să ne ducă „pe calea veşniciei.” Este sănătos să ne analizăm viaţa spirituală cu onestitate, dar nu este sănătos să insistăm asupra defectelor din trecut. Zăbovirea asupra defectelor noastre şi accentuarea propriilor greşeli nu fac decât să ne descurajeze. Domnul nostru este mai mare decât greşelile noastre şi este mai mare decât eşecurile noastre. Este important să ne cunoaştem starea reală, dar este cu mult mai important să cunoaştem harul Său. Cunoaşterea slăbiciunii noastre ne pregăteşte pentru primirea puterii Sale. Cunoaşterea păcătoşeniei noastre ne pregăteşte pentru primirea neprihănirii Sale. Cunoaşterea ignoranţei noastre ne pregăteşte pentru primirea înţelepciunii Sale. Duhul Sfânt ne determină să deplângem natura noastră decăzută, dar El nu ne abandonează în această stare. El ne convinge de păcat pentru a ne conduce la Isus. Când ne recunoaştem păcatele şi greşelile prin procesul de cercetare de sine, putem să-I mulţumim lui Dumnezeu că Duhul Sfânt ne conduce mai aproape de Isus. În acest fel, Duhul Sfânt ne pregăteşte să Îl primim deplin în puterea ploii târzii. Înainte să ne vindece, Dumnezeu trebuie 82 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 6 ZZiua – CERCETARE DE SINE să ne zdrobească. Înainte ca să ne umple, trebuie să ne golească. Înainte ca El să poată lua loc pe tronul inimilor noastre, eul trebuie detronat. Ce Mântuitor minunat este Isus, Domnul nostru! Dorinţa Sa supremă este ca noi să re􏰎lectăm caracterul Său iubitor înaintea lumii care ne aşteaptă şi înaintea universului care ne urmăreşte. El vrea să ne pregătească acum pentru cea mai mare revărsare a Duhului Sfânt din istorie. Meditează cu rugăciune la următoarele întrebări: 1. Există vreun lucru ascuns în su􏰎letul meu care mă împiedică să primesc Duhul Sfânt în mod deplin? 2. Sunt dispus să-I permit lui Dumnezeu să elimine din viaţa mea tot ce nu este în armonie cu voinţa Sa? 3. Există în viaţa mea vreun lucru pe care nu I l-am predat încă? 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 83 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din Faptele apostolilor, paginile 50-52. Trecerea vremii nu a adus nicio schimbare în ce priveşte făgăduinţa dată de Hristos la despărţire, de a trimite Duhul Sfânt ca reprezentant al Său. Nu din cauza vreunei restricţii din partea lui Dumnezeu bogăţiile harului Său nu se revarsă pe pământ asupra oamenilor. Dacă împlinirea făgăduinţei nu se vede aşa cum ar putea 􏰎i văzută, aceasta este din cauza Domnul este mult mai binevoitor să dea Duhul Sfânt celor care Îl slujesc decât sunt părinţii să dea daruri bune copiilor lor. faptului că făgăduinţa nu este apreciată aşa cum ar trebui să 􏰎ie. Dacă ar voi, ar 􏰎i cu toţii umpluţi cu Duhul Sfânt. Oriunde nevoia după Duhul Sfânt este o problemă de mai mică importanţă şi preocupare, acolo se văd secetă spirituală, întuneric spiritual, decădere şi moarte spirituală. Ori de câte ori probleme minore ocupă atenţia, lipseşte puterea divină necesară pentru creşterea şi prosperitatea bisericii şi care ar aduce cu ea toate celelalte binecuvântări, deşi această putere este oferită în toată in􏰎inita ei plinătate. Deoarece acesta este mijlocul prin care noi primim putere, de ce nu 􏰎lămânzim şi nu însetăm după darul Duhului? De ce nu vorbim despre el, de ce nu ne rugăm pentru el şi nu predicăm despre el? Domnul este mult mai binevoitor să dea Duhul Sfânt celor care Îl slujesc decât sunt părinţii să dea daruri bune copiilor lor. Pentru botezul zilnic cu Duhul Sfânt, 􏰎iecare lucrător ar trebui să se roage lui Dumnezeu. Grupuri de lucrători creştini ar trebui să se adune pentru a cere un ajutor deosebit, înţelepciune cerească pentru a şti cum să facă planuri şi cum să le aducă la îndeplinire cu înţelepciune. În mod deosebit, ei ar trebui să se roage ca Dumnezeu să-i boteze [pagina 51] pe aleşii Săi, trimişi în câmpurile misionare, cu o bogată măsură a Duhului Său. Prezenţa Duhului Sfânt în lucrătorii lui Dumnezeu va da vestirii adevărului o putere pe care nici toată slava lumii n-o poate da. 84 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 6 ZZiua – CERCETARE DE SINE În orice loc ar 􏰎i lucrătorul consacrat lui Dumnezeu, Duhul Sfânt îl va însoţi. Cuvintele spuse ucenicilor ne sunt adresate şi nouă. Mângâietorul este al nostru, aşa cum a fost şi al lor. Duhul dă tăria ce susţine su􏰎letele care trudesc şi se luptă, în orice situaţie critică, în mijlocul urii acestei lumi şi-i face să-şi vadă propriile lipsuri şi greşeli. În întristare şi durere, când totul apare întunecos şi viitorul tulbure, iar noi ne simţim fără ajutor şi singuri, acesta este timpul când, drept răspuns la rugăciunea credinţei, Duhul Sfânt aduce mângâiere inimii. În orice loc ar fi lucrătorul consacrat lui Dumnezeu, Duhul Sfânt îl va însoţi. Faptul că cineva, în anumite circumstanţe, manifestă extaz spiritual nu este o dovadă convingătoare că este şi creştin. S􏰎inţenia nu este extaz, stare psihică de mare intensitate, euforie, ci o deplină predare a voinţei proprii lui Dumnezeu; ea înseamnă a trăi prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu; înseamnă a face voia Tatălui nostru ceresc; înseamnă încredere în Dumnezeu în vreme de încercare, în timp de întuneric, ca şi în vreme luminoasă; înseamnă a umbla prin credinţă, şi nu prin vedere; înseamnă sprijinire pe Dumnezeu cu o încredere fermă şi rămânere în iubirea Sa. Pentru noi, nu este absolut esenţial să 􏰎im în stare să de􏰎inim exact ce este Duhul Sfânt. Hristos ne spune că Duhul Sfânt este Mângâietorul, „Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl”. Cu privire la Duhul Sfânt, este arătat în mod lămurit că în lucrarea Sa de călăuzire a oamenilor în tot adevărul „El nu va vorbi de la El” (Ioan 15:26; 16:13). [pagina 52] Natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu pot s-o explice, 􏰎iindcă Domnul nu le-a descoperit-o. Oameni cu fantezie pot grupa anumite pasaje din Scriptură din care să clădească o concepţie umană, dar acceptarea acestor presupuneri nu va întări biserica. Cu privire la asemenea taine, care sunt prea adânci pentru priceperea umană, tăcerea este de aur. Lucrarea Duhului Sfânt este în mod clar arătată în cuvintele Domnului Hristos: „Când va veni, El va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata” (Ioan 16:8). Duhul Sfânt este Acela care convinge de păcat. Dacă păcătosul răspunde in􏰎luenţei reînviorătoare a Duhului Sfânt, el va 􏰎i adus atunci la pocăinţă şi trezit, făcut să înţeleagă importanţa ascultării de cerinţele divine. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 85 10 NNatura Duhului Sfânt este o taină. Zile ÎN CAMERA DE SUS Păcătosului pocăit, care 􏰎lămânzeşte şi însetează după neprihănire, Duhul Sfânt I-l descoperă pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. „Va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi”, spunea Hristos. „Vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 16:14; 14:26). Duhul Sfânt este dat ca un mijloc de regenerare, pentru ca mântuirea realizată prin moartea Răscumpărătorului nostru să 􏰎ie reală şi e􏰎icientă. Duhul caută mereu să atragă atenţia oamenilor la marea jertfă ce a fost adusă pe crucea de pe Golgota, să descopere lumii iubirea lui Dumnezeu şi să înfăţişeze su􏰎letului convins de vinovăţia sa lucrurile preţioase ale Scripturilor. 86 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 6 ZZiua – CERCETARE DE SINE Aplicarea sfaturilor divine Primirea Duhului Sfânt Te-ai întrebat vreodată de ce biserica nou-testamentală a avut o viaţă spirituală atât de bogată şi de ce uneori bisericile noastre au o viaţă spirituală atât de săracă? Care este cauza pentru care Duhul Sfânt a fost revărsat atunci într-o măsură atât de bogată, iar astăzi puterea Sa pare atât de mică? De ce primii ucenici au fost atât de plini de Duh Sfânt, iar noi suntem atât de lipsiţi de prezenţa Sa? Care este diferenţa? A sosit timpul să medităm cu seriozitate asupra acestui subiect. Poate că Duhul Sfânt ne îndeamnă să privim la inima noastră pentru a ne cerceta personal. 1. A produs trecerea timpului vreo modi􏰎icare în privinţa pro- misiunii făcute de Hristos bisericii Sale de a-i trimite Duhul Său Sfânt? (Vezi Faptele apostolilor 2:37-39 şi cartea Faptele apos- tolilor, pagina 50, paragraful 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 2. Care sunt cele trei cauze (amintite în Faptele apostolilor, pagina 50, paragraful 1) ale lipsei puterii Duhului Sfânt între noi? Completează a􏰎irmaţiile de mai jos şi vezi dacă ele sunt valabile şi în dreptul tău. „Dacă făgăduinţa nu este ...” _________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 87 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS „Oriunde nevoia după Duhul Sfânt este o problemă ...”____________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ „Ori de câte ori probleme minore ...”________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ De meditat 􏰏 Apreciez eu în întregime darul Duhului Sfânt pe care Hristos l-a oferit? 􏰏 Constituie primirea Duhului Sfânt o prioritate pentru mine? 􏰏 „Problemele minore” îmi ocupă tot timpul şi nu mai pot acorda 3. prioritate lucrurilor veşnice? Ce sfaturi practice ne oferă Domnul în vederea pregătirii pentru revărsarea Duhului Sfânt? (Vezi Faptele apostolilor, pagina 50, paragraful 2.) A. Încercuieşte cinci verbe în a􏰎irmaţia de mai jos: „De ce nu 􏰎lămânzim şi nu însetăm după darul Duhului? De ce nu vorbim despre el, de ce nu ne rugăm pentru el şi nu predicăm despre el?” Scrie ce înseamnă aceste cinci verbe pentru viaţa ta spirituală. _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 88 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 6 ZZiua – CERCETARE DE SINE B. Completează cele două a􏰎irmaţii de mai jos: 􏰏 „Pentru botezul zilnic cu Duhul Sfânt ...” ________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 􏰏 „Grupuri de lucrători creştini ar trebui ...” ______________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Domnul nostru ne invită să ne deschidem inima, să cerem darul Duhului Sfânt şi, totodată, să ne întâlnim în grupe mici cu fraţii noştri de credinţă pentru a căuta să primim Duhul Sfânt. 4. 5. Ce va face Duhul Sfânt pentru credincioşii care trec prin încercări, provocări şi di􏰎icultăţi? (Vezi Romani 8:14-17; Efeseni 3:14-21; Faptele apostolilor, pagina 51, paragraf 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Care este cea mai mare dovadă că Duhul Sfânt ne-a umplut viaţa? (Vezi Faptele apostolilor, pagina 51, paragraful 2.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 89 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Cea mai mare dovadă a vieţii pline de Duh Sfânt este viaţa transformată. Este mintea predată împlinirii voinţei lui Dumnezeu. Este dorinţa de a 􏰎i pe placul Său în toate aspectele vieţii (Ioan 8:29; Evrei 8:10; 10:7). Cea mai mare dovadă a vieţii pline de Duh Sfânt nu este manifestarea unor semne supranaturale. Diavolul poate contraface semnele şi minunile (Apocalipsa 14; 18:20; Matei 24:24). Vrei să-ţi deschizi inima înaintea lucrării Duhului Sfânt şi să Îl rogi să îţi descopere lucrurile ascunse care te împiedică să primeşti darul Său în măsură deplină? 90 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Zi7ua Smerenie Atitudinile ucenicilor de dinainte de Cincizecime au fost cu totul diferite de atitudinile lor de după Cincizecime. Schimbarea aceasta remarcabilă s-a produs în urma celor zece zile petrecute în Camera de Sus. Evanghelia după Luca consemnează că, în preajma morţii lui Isus, „între apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să 􏰎ie socotit cel mai mare” (Luca 22:24). Cuvintele acestea nu ne descriu un grup de oameni care au primit porunca de a exempli􏰎ica dragostea lui Hristos în cetăţile şi în satele în care au fost chemaţi să răspândească mesajul crucii. Ele nu ne descriu o comunitate de credincioşi cărora li se putea încredinţa puterea Duhului Sfânt pentru a întoarce lumea pe dos, prin predicarea lor. Ambiţiile personale le dominau gândirea. Motivaţi 􏰎iind de interesul personal, ei erau preocupaţi mai degrabă de răsplata pe care aveau s-o primească pentru că L-au urmat pe Hristos, şi nu de consacrarea pentru slujirea altruistă. Convingerea lor era că erau pregătiţi să domnească împreună cu Hristos în Împărăţia viitoare şi 􏰎iecare dorea să 􏰎ie cel dintâi. Petru era atât de plin de sine, încât a a􏰎irmat cu nesăbuinţă că era dispus să meargă „chiar şi în temniţă şi la moarte” pentru Hristos (Luca 22:33). De altfel, potrivit Evangheliei după Matei, toţi ucenicii au avut aceeaşi atitudine arogantă, plină de încredere în sine. Petru L-a asigurat pe Isus: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 91 10 DDuhul Sfânt nu numai că ne convinge de păcat, ci ne şi vindecă inimile zdrobite. Zile ÎN CAMERA DE SUS voi lepăda de Tine ... Şi toţi ucenicii au spus acelaşi lucru” (Matei 26:35). Absorbiţi de lupta pentru supremaţie, ei nu au înţeles care era esenţa Evangheliei. Ei păreau surzi la cuvintele lui Isus: „Oricare va vrea să 􏰎ie cel dintâi între voi să vă 􏰎ie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I Se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:27,28). Cincizecimea produce o schimbare Cincizecimea a produs o schimbare radicală. În timpul celor zece zile petrecute în Camera de Sus, ucenicii şi-au cercetat inimile cu atenţie. Ei au remarcat cât sunt de slabi şi au cerut cu insistenţă puterea Sa. Ei şi-au dat seama de neputinţa lor şi au căutat forţa Sa constantă. Ei şi-au recunoscut egoismul şi au cerut cu stăruinţă spiritul smerit şi altruist al lui Isus. Ellen White descrie această experienţă astfel: În timp ce aşteptau împlinirea făgăduinţei, ucenicii îşi umileau inimile în sinceră pocăinţă şi îşi mărturiseau necredinţa. În timp ce-şi aminteau cuvintele pe care Hristos li le-a adresat înainte de moartea Sa, ei au înţeles mult mai bine semni􏰎icaţia lor. Adevărurile care le dispăruseră din memorie le erau acum aduse din nou în minte, şi ei le repetau unul după altul. Ei îşi reproşau faptul că nu-L înţeleseseră pe Mântuitorul. Ca o procesiune, scenă după scenă din minunata Sa viaţă trecea pe dinaintea lor. Meditând la viaţa Lui curată şi sfântă, ei au simţit că niciun efort nu va 􏰎i prea greu, niciun sacri􏰎iciu prea mare ca să poată da mărturie în viaţa lor despre frumuseţea caracterului lui Hristos. O, gândeau ei, dacă ar 􏰎i fost posibil să mai trăiască din nou cei trei ani petrecuţi cu Învăţătorul, cât de diferit s-ar purta! (Faptele apostolilor, pag. 36). În timp ce se rugau împreună, smerindu-şi inima înaintea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt le-a adus aminte lecţiile smereniei, ale încrederii, ale supunerii şi ale slujirii pe care Hristos dorea foarte mult ca ei să le înţeleagă. Ucenicii s-au simţit mustraţi de puterea 92 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 7 ZZiua – SMERENIE convingătoare a Duhului Sfânt. Dorinţa lor era să trăiască ultimii trei ani încă o dată. Te-ai simţit vreodată aşa? Ţi-ai dorit vreodată să te întorci în timp şi să-ţi corectezi greşelile trecutului? Duhul Sfânt nu numai că ne convinge de păcat, ci ne şi vindecă inimile zdrobite. El ne aduce speranţă. El ne asigură că Dumnezeu are un plan mai bun pentru viaţa noastră. El ne încurajează prin promisiunea unui viitor mai bun. Să ne gândim la Petru, de exemplu. După Cincizecime, el s-a schimbat total. Plin de Duhul Sfânt, el a ţinut o predică puternică şi trei mii de oameni au fost convinşi şi s-au botezat într-o singură zi. Când autorităţile iudaice au încercat să-l aducă la tăcere, el a exclamat fără teamă: „Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit” (Faptele apostolilor 4:20). Petru cel mândru devenise plin de încredere nu în el însuşi, ci în puterea Domnului. Petru cel arogant învăţase lecţia umilinţei şi a slujirii neegoiste. Ascultă-i mărturia: „Şi toţi, în legăturile voastre, să 􏰎iţi împodobiţi cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea Lui, El să vă înalţe” (1 Petru 5:5,6). Inimile smerite sunt acelea pe care Dumnezeu le poate umple cu Duhul Său. Sunt inimile care vor să primească binecuvântarea Sa cea mai bogată. Isus, Exemplul nostru Să ne gândim la Isus. Mântuitorul a părăsit slava cerului pentru a veni în lumea aceasta păcătoasă. El a renunţat la părtăşia cu Tatăl, la adorarea îngerilor şi la închinarea adusă de 􏰎iinţele cereşti. Apostolul Pavel descrie experienţa lui Isus în următoarele cuvinte: „La înfăţişare, a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume” (Filipeni 2:8,9). El nu S-a făcut doar om, ci rob. Nu S-a făcut doar rob, ci rob ascultător. Nu S-a făcut doar rob ascultător, ci ascultător până la moarte. El nu numai că a murit, ci a suferit moartea cea mai oribilă din câte există – moartea pe cruce. Moartea lui Hristos pe cruce L-a făcut apt să devină Marele 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 93 Inimile smerite sunt acelea pe care Dumnezeu le poate umple cu Duhul Său. Sunt inimile care vor să primească binecuvântarea Sa cea mai bogată. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Preot al nostru din cer, care stă la dreapta lui Dumnezeu. Ascultarea cu smerenie merge întotdeauna înaintea înălţării. Dumnezeu îi înalţă pe cei care se pleacă adânc în smerenie. Ce este smerenia? Smerenia este acea atitudine de slujire din iubire, care nu scoate în evidenţă importanţa personală. Ea este întotdeauna preocupată Oferă-I lui Dumnezeu ocazia de a îndepărta din inima ta egoismul şi lăcomia. de nevoile altora. În inima smerită, eul nu este prioritar. Smerenia ne determină să-i aşezăm pe alţii în centru. Obiectivul ei este să dea, nu să primească. Ea le doreşte altora numai binele şi nu se foloseşte de ei pentru a-şi împlini scopurile. Smerenia este una dintre caracteristicile pe care Dumnezeu le preţuieşte cel mai mult. Citeşte pasajele de mai jos cu rugăciune şi răspunde la întrebări. 􏰏 „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci, în smerenie, 􏰎iecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloa- sele altora” (Filipeni 2:3,4). 􏰏 „Astfel dar ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, s􏰎inţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare” (Coloseni 3:12). 􏰏 „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi” (Iacov 4:6). 1. Ce înseamnă să îi privim pe alţii mai presus de noi înşine? 2. Cum se manifestă smerenia? 3. Explică de ce „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”. 4. De ce este smerenia atât de importantă pentru primirea ploii târzii? Pe parcursul zilelor următoare, cere-I lui Dumnezeu să-ţi dea un spirit de smerenie. Cere-i stăruitor să alunge din inima ta orice urmă de mândrie. Caută să ai mintea plină de dorinţa de a le sluji altora. Oferă-I lui Dumnezeu ocazia de a îndepărta din inima ta egoismul şi 94 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 7 ZZiua – SMERENIE lăcomia. S-ar putea ca Duhul Sfânt să-ţi descopere mândria, ambiţia egoistă, spiritul de competiţie şi dorinţa după întâietate. În acest caz, primeşte în inima ta puterea curăţitoare a lui Isus şi nu uita că Dumnezeu adeseori ne smereşte înainte de a ne umple şi adeseori ne coboară înainte de a ne înălţa. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 95 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din Faptele apostolilor, paginile 53-56. Prin Duhul Său cel Sfânt, Dumnezeu a lucrat de la început prin unelte umane, în vederea împlinirii planului Său în favoarea neamului omenesc căzut. Lucrul acesta s-a manifestat în viaţa patriarhilor. De asemenea, în biserica din pustie, în vremea lui Moise, Dumnezeu le-a dat Duhul Său cel bun ca să-i înveţe (Neemia 9:20). Şi în zilele apostolilor, El a lucrat cu putere pentru biserica Sa, prin mijlocirea Duhului Şi astăzi Dumnezeu foloseşte încă biserica Sa pentru a face cunoscută voinţa Sa pe pământ. Sfânt. Aceeaşi putere care i-a susţinut pe patriarhi, care le-a dat lui Caleb şi lui Iosua credinţă şi curaj şi care a făcut rodnică lucrarea bisericii apostolice, i-a susţinut pe copiii credincioşi ai lui Dumnezeu din toate veacurile următoare. Prin puterea Duhului Sfânt au pregătit creştinii valdenzi, în Evul Mediu, calea spre Reformă. Aceeaşi putere, a făcut să aibă succes eforturile nobililor bărbaţi şi femei care au făcut pionierat pe calea în􏰎iinţării de misiuni moderne, precum şi pentru traducerea Bibliei în limbile şi dialectele tuturor neamurilor şi popoarelor. Şi astăzi Dumnezeu foloseşte încă biserica Sa pentru a face cunoscută voinţa Sa pe pământ. Astăzi, vestitorii crucii merg din oraş în oraş şi din ţară în ţară, pregătind [pagina 54] calea pentru a doua venire a Domnului Hristos. Stindardul Legii lui Dumnezeu este înălţat. Spiritul Celui Atotputernic mişcă inimile oamenilor şi cei care răspund in􏰎luenţei Sale devin martori pentru Dumnezeu şi adevărul Său. În multe locuri, pot 􏰎i văzuţi oameni consacraţi, vestindu-le şi altora lumina care le-a făcut clară calea spre mântuire prin Hristos. Şi continuând să lase să strălucească lumina lor, aşa cum au făcut cei ce au fost botezaţi cu Duhul Sfânt, în Ziua Cincizecimii, ei au primit mai mult şi tot mai mult din puterea Duhului Sfânt. În felul acesta, pământul trebuie să 􏰎ie luminat de slava lui Dumnezeu. 96 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 7 ZZiua – SMERENIE Pe de altă parte, sunt unii dintre cei care, în loc să fructi􏰎ice în mod înţelept ocaziile prezente, aşteaptă în lenevie vreun timp special de înviorare spirituală, în care capacitatea lor de a-i lumina pe alţii să crească mult mai mult. Ei neglijează astfel datoriile şi privilegiile prezente şi permit ca lumina lor să ardă slab, în timp ce privesc înainte spre un timp când, fără niciun efort din partea lor, ei vor ajunge să primească o binecuvântare deosebită prin care vor 􏰎i transformaţi şi făcuţi destoinici pentru lucrare. Este adevărat că în vremea sfârşitului, când lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ va merge spre încheiere, eforturile sârguincioase depuse de credincioşi consacraţi, sub călăuzirea Duhului Sfânt, vor 􏰎i însoţite de semne deosebite ale aprobării divine. Sub simbolul ploii timpurii şi târzii, care cade în ţările Orientului, la vremea semănatului şi seceratului, profeţii evrei au prezis revărsarea darului Duhului Sfânt asupra bisericii lui Dumnezeu Spiritul Celui într-o măsură extraordinară. Revărsarea Atotputernic mişcă Duhului Sfânt în zilele apostolilor a fost inimile oamenilor începutul ploii timpurii [pagina 55] şi rezultatele au fost minunate. La sfârşitul timpului, Duhul Sfânt trebuie să 􏰎ie prezent influenţei Sale devin în adevărata biserică. martori pentru şi cei care răspund Dar în preajma încheierii secerişului pământului, este făgăduită o revărsare deosebită a harului care va pregăti biserica pentru venirea Fiului omului. Această revărsare a Duhului este asemănată cu revărsarea ploii târzii şi, în vederea acestei înnoite puteri, creştinii trebuie să înalţe cererile lor la Domnul secerişului „în timpul ploii târzii”. Drept răspuns, „Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată”. „El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie” (Zaharia 10:1; Ioel 2:23). Dar atâta timp cât nu au o vie legătură cu Izvorul oricărei creşteri spirituale, membrii bisericii lui Dumnezeu de astăzi nu vor 􏰎i gata pentru vremea secerişului. Dacă nu au lămpile pregătite să ardă continuu, ei nu vor putea primi o înnoită măsură a harului în vreme de deosebită necesitate. Numai aceia care primesc mereu noi şi proaspete provizii de har vor avea putere potrivită cu nevoile lor zilnice şi capacitatea de a 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 97 Dumnezeu şi adevărul Său. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS folosi această putere. În loc să privească spre un timp în viitor, când, printr-o înzestrare deosebită cu putere spirituală, să primească o pregătire miraculoasă pentru câştigarea de su􏰎lete, ei se predau zilnic lui Dumnezeu ca să-i facă vase potrivite pentru a 􏰎i folosite de El. Ei trebuie să fructi􏰎ice zilnic ocaziile de slujire ce le stau la îndemână. Zilnic, ei trebuie să dea mărturie pentru Domnul oriunde ar 􏰎i, 􏰎ie în preocupările mărunte ale vieţii de familie, 􏰎ie într-un domeniu public de slujire. [pagina 56] Lucrătorul consacrat are o minunată mângâiere, ştiind că până şi Domnul Hristos, în timpul vieţii Sale pe pământ, L-a căutat zilnic pe Tatăl Său pentru a primi noi şi proaspete măsuri de har de care avea nevoie, iar de la aceste comuniuni cu Dumnezeu, El mergea să-i întărească şi să-i binecuvânteze pe alţii. Iată pe Fiul lui Dumnezeu plecat în rugăciune înaintea Tatălui Său! Deşi este Fiul lui Dar atâta timp cât membrii bisericii lui Dumnezeu de astăzi nu au o vie legătură cu Izvorul oricărei creşteri spirituale, ei nu vor fi gata pentru vremea secerişului. Dumnezeu, El Îşi întăreşte credinţa prin rugăciune şi prin comuniune cu Cerul. El Îşi adună putere pentru a rezista celui rău şi a le sluji nevoilor oamenilor. Ca Frate mai mare al neamului omenesc, El cunoaşte nevoile acelora care, deşi sunt plini de defecte şi trăiesc într-o lume a păcatului, doresc totuşi să-I slujească. El ştie că solii pe care El îi vede capabili să 􏰎ie trimişi sunt oameni slabi, supuşi greşelii, dar tuturor acelora care se pun la dispoziţia Lui, El le promite ajutor divin. Exemplul Său este o asigurare că arzătoarele şi stăruitoarele cereri înălţate către Dumnezeu în credinţă – credinţă care duce la o deplină dependenţă de Dumnezeu şi o consacrare fără rezerve în lucrarea Sa – vor 􏰎i de folos să aducă oamenilor ajutorul Duhului Sfânt în lupta contra păcatului. Orice lucrător care urmează exemplul Domnului Hristos va 􏰎i pregătit să primească şi să folosească puterea pe care Dumnezeu a promis-o bisericii Sale pentru strângerea secerişului pământului. În 􏰎iecare dimineaţă, când vestitorii Evangheliei îngenunchează înaintea Domnului şi-şi reînnoiesc legământul de consacrare, El le va da prezenţa Duhului Său însoţită de puterea lui reînviorătoare şi s􏰎inţitoare. Pornind la lucrările lor zilnice, ei au asigurarea că Fiinţa cea nevăzută a Duhului Sfânt îi face în stare să 􏰎ie „împreună-lucrători cu Dumnezeu”. 98 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 7 ZZiua – SMERENIE Aplicarea sfaturilor divine Primirea ploii târzii De-a lungul istoriei, Dumnezeu a lucrat prin oamenii care şi-au smerit inima înaintea Sa. Atunci când găseşte oameni mai preocupaţi de slava Sa decât de renumele lor, El lucrează prin ei pentru înaintarea Împărăţiei Sale. Când şi-au smerit inimile înaintea tronului Său, mărturisindu-şi păcatele şi dedicându-se împlinirii voinţei Sale, ucenicii au primit revărsarea Duhului Sfânt în măsură bogată. 1. Este darul Duhului Sfânt rezervat doar pentru o anumită epocă? (Vezi Efeseni 5:18; Ioan 16:7 şi Faptele apostolilor, paginile 53, 54.) A. „Prin __________________, Dumnezeu a lucrat de la ____________ prin unelte umane, în vederea împlinirii planului Său în favoarea neamului omenesc căzut.” B. „Lucrul acesta s-a manifestat în viaţa _________________________.” C. „În zilele ___________________________, El a lucrat cu putere pentru biserica Sa, prin mijlocirea Duhului Sfânt.” D. „Spiritul Celui Atotputernic mişcă inimile oamenilor şi cei care răspund in􏰎luenţei Sale devin _____________________________ _______________________________________________________________________ .” 2. Ce promisiune le dă Domnul celor care continuă „să lase să strălucească lumina lor, aşa cum au făcut cei ce au fost botezaţi cu Duhul Sfânt în Ziua Cincizecimii”? (Vezi Faptele apostolilor, pagina 54.) _________________________________________________________________________ 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 99 10 33. Zile ÎN CAMERA DE SUS _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ De ce nu vor primi unii membri ai bisericii revărsarea puternică a Duhului Sfânt în puterea ploii târzii? (Vezi Matei 25:1-10 şi Faptele apostolilor, pagina 54.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 4. Cum descrie Dumnezeu revărsarea extraordinară a Duhului Sfânt care va avea loc chiar înainte de revenirea lui Isus? (Vezi Zaharia 10:1; Ioel 2:23 şi Faptele apostolilor, pagina 54, ultimul paragraf, şi pagina 55, paragraful 1.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ În ciclul agricol din Israel, ploaia timpurie cădea toamna pentru a favoriza creşterea seminţei imediat după semănare. Ploaia târzie cădea primăvara, la sfârşitul ciclului agricol, pentru maturarea plantei şi pentru coacerea recoltei (Deuteronomul 11:14). Ploaia abundentă era, pentru 􏰎iecare israelit, semnul binecuvântării şi favorii lui Dumnezeu. Profeţii folosesc în mod 􏰎igurat expresia „ploaia târzie” pentru a ilustra revărsarea puternică a Duhului Sfânt din preajma revenirii lui Isus cu scopul împuternicirii bisericii Sale pentru lucrarea de vestire a mesajului Său 􏰎inal în toată lumea. 100 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 7 ZZiua – SMERENIA 5. Cine va primi ploaia târzie? Care sunt condiţiile necesare pentru a primi revărsarea puternică a Duhului Sfânt? (Vezi Faptele apostolilor, paginile 55, 56.) A. „Numai aceia care ...” ______________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ B. „Ei se predau ...”____________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ C. Când vine ploaia târzie, „ei trebuie să fructi􏰎ice zilnic ...” _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ D. „În 􏰎iecare dimineaţă, când vestitorii Evangheliei ...” _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Ce privilegiu! Ce oportunitate! Ce posibilităţi! Dumnezeu vrea nespus de mult să reverse Duhul Său Sfânt în puterea ploii târzii peste biserica Sa de astăzi. Vrei să-ţi deschizi inima chiar acum şi să-I ceri lui Dumnezeu să-ţi descopere tot ce te împiedică să primeşti Duhul Său în mod deplin? 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 101 8Ziua Consacrare din ascultare În faţa celei mai mari provocări din viaţa Sa, Isus S-a retras tăcut în Ghetsimani. El vizitase de nenumărate ori această livadă liniştită de măslini, care avea vederea spre Ierusalim. Acolo, putea 􏰎i singur. Putea să-Şi deschidă su􏰎letul înaintea Tatălui Său ceresc. Departe de îmbrâncelile şi de înghesuiala mulţimii, El intra într-o comuniune caldă cu Dumnezeu. În acea noapte a deciziilor de importanţă eternă, i-a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan. El tânjea după compania şi părtăşia lor în rugăciune în acel moment crucial al istoriei pământului. Isus Se a􏰎la la o mică distanţă de ei, când a căzut cu faţa la pământ şi a strigat: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26:39). Conştient de ororile care-L aşteptau, El I-a cerut Tatălui să îndepărteze paharul durerii pe care urma să-l bea. Dacă ar 􏰎i fost posibil, El ar 􏰎i vrut să evite trădarea lui Iuda, curtea de judecată a lui Pilat, biciul roman, coroana de spini şi crucea. Isus nu a primit cu uşurinţă suferinţa pe care urma să o îndure. În Ghetsimani, El a înţeles pe deplin că păcatul avea să-I zdrobească viaţa pe Calvar. În faţa suferinţei 􏰎izice nemaiîntâlnite, a agoniei psihice şi a traumei emoţionale, El a luat decizia de a face voia Tatălui. Rugăciunea Sa din Ghetsimani ne dezvăluie principiul călăuzitor al vieţii Sale. „Nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” a fost principiul pe care l-a urmat toată viaţa. În 􏰎iecare decizie a vieţii, El S-a consacrat 102 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 8 ZZiua – CONSACRARE DIN ASCULTARE împlinirii voinţei Tatălui. Ucenicii aveau să înveţe lecţia aceasta mai târziu, în timpul celor zece zile petrecute în Camera de Sus. Însă atunci, 􏰎iind amorţiţi de somn, nu au prins semni􏰎icaţia momentului. Cele trei pasaje din Scriptură prezentate mai jos ne vorbesc despre ţelul lui Isus: 􏰏 Vorbind profetic, psalmistul aşază următoarele cuvinte în gura Mântuitorului: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmii 40:8). 􏰏 „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8:29). 􏰏 „Atunci am zis: «Iată-Mă (în sulul Cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!»” (Evrei 10:7). Ţelul lui Isus Ţelul lui Isus a fost acela de a împlini voinţa Tatălui Său. El I-a dat slavă lui Dumnezeu prin toată viaţa Sa. Prin predarea în mâna Tatălui Său, au coborât pe pământ binecuvântări cereşti. Şi astăzi puterea Duhului Sfânt se varsă pe pământ prin inimile predate. Crezi că Petru, Iacov şi Ioan au auzit rugăciunea făcută de Isus în Ghetsimani? Crezi că cererile Sale 􏰎ierbinţi le-au impre- sionat inimile? Probabil că ei au fost uluiţi de consacrarea Sa totală faţă de împlinirea voinţei Tatălui. Predarea aceasta absolută şi fără rezerve trebuie să 􏰎i avut un impact asupra vieţii lor. Deşi înainte de Cincizecime nu au înţeles complet loialitatea Sa neabătută, exemplul vieţii Sale i-a im- presionat profund. De-abia în Camera de Sus, cu ocazia Cincizecimii, au început să înţeleagă ceea ce El încercase să-i înveţe. „Ca o procesi- une, scenă după scenă din minunata Sa viaţă trecea pe dinaintea lor. Meditând la viaţa Lui curată şi sfântă, ei au simţit că niciun efort nu va 􏰎i prea greu, niciun sacri􏰎iciu prea mare ca să poată da mărturie în viaţa lor despre frumuseţea caracterului lui Hristos” (Faptele apostolilor, pag. 36). De-abia în Camera de Sus, în timp ce L-au căutat împreună pe Dumnezeu, s-au consacrat cu totul împlinirii voinţei lui Dumnezeu. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 103 Pasiunea ucenicilor era să împlinească voia lui Isus. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS „Hristos le umplea cugetele; ţinta lor era înaintarea Împărăţiei Sale. În minte şi în caracter, ei au devenit asemenea Învăţătorului lor, şi oa- menii «au priceput că fuseseră cu Isus» (Faptele apostolilor 4:13)” (Faptele apostolilor, pag. 45). Supunerea este importantă Petru era cu totul alt om după Cincizecime. El nu mai tremura de frică la acuzaţiile slujbaşilor din Templu. Când a fost înfruntat de conducătorii religioşi şi când i s-a cerut să nu mai predice în Numele lui Isus, apostolul le-a răspuns: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele apostolilor 5:29) Sub in􏰎luenţa Duhului Sfânt, exemplul lui Isus a adus roade. La fel ca Învăţătorul lui, Credinţa care conduce la supunere faţă de voinţa lui Hristos este lucrul cel mai important din viaţa fiecărui creştin. singura năzuinţă a lui Petru a fost aceea de a împlini voia Tatălui Său ceresc. Acest lucru era adevărat în dreptul 􏰎iecărui ucenic. Ei au fost dispuşi să înfrunte persecuţia, închisoarea şi chiar moartea de dragul lui Hristos. De ce? Pasiunea ucenicilor era să împlinească voia lui Isus. Ei au renunţat la planurile lor personale. Cunoaşterea lui Hristos şi ascultarea de El au devenit lucrul cel mai important din viaţa lor. Tot la fel, credinţa care conduce la supunere faţă de voinţa lui Hristos este lucrul cel mai important din viaţa 􏰎iecărui creştin. Ellen White descrie supunerea în următoarele cuvinte: Supunerea pe care o cere Hristos, predarea de bunăvoie a voinţei care recunoaşte adevărul în puterea lui s􏰎inţitoare, care tremură la cuvântul Domnului, sunt generate de lucrarea Duhului Sfânt. Trebuie să aibă loc o transformare a întregii 􏰎iinţe, a întregii inimi, a întregului su􏰎let şi a întregului caracter. (...) Numai la altarul sacri􏰎iciului şi din mâna lui Dumnezeu poate omul egoist şi lacom să primească torţa cerească ce-i descoperă nepriceperea şi care îl determină să se supună jugului lui Hristos, să deprindă smerenia şi umilinţa Sa. Ca învăţăcei, noi trebuie să ne întâlnim cu Dumnezeu la locul stabilit. Atunci, Hristos ne aşază sub călăuzirea Duhului 104 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 8 ZZiua – CONSACRARE DIN ASCULTARE Sfânt care ne conduce în tot adevărul, aşezând importanţa personală în supunere faţă de Hristos. El ia din lucrurile lui Hristos, aşa cum ies ele de pe buzele Sale, şi le transformă în putere vie pentru su􏰎letul ascultător. Astfel, noi putem dobândi imaginea perfectă a Sursei adevărului (In Heavenly Places, pag. 236). O consacrare mai profundă În Camera de Sus, s-a petrecut un lucru remarcabil. Duhul Sfânt a adus o convingere profundă asupra 􏰎iecărui ucenic care se ruga. În lu- mina jertfei veşnice aduse de Hristos pe cruce, ei au recunoscut faptul că propria consacrare era super􏰎icială. Au înţeles că Dumnezeu îi chema la o consacrare mai profundă. Ei şi-au dat seama de super􏰎icialitatea dedicării lor faţă de cauza lui Hristos. Ei şi-au deschis inimile înaintea lucrării depline a Duhului Sfânt şi s-au consacrat total împlinirii voinţei Sale. În acel mo- ment, Dumnezeu a avut cale liberă pentru a revărsa Duhul Său Sfânt. Această predare absolută faţă de voinţa lui Dumnezeu ne pregăteşte inimile pentru primirea deplină a revărsării Duhului Sfânt. Ploaia târzie va 􏰎i revărsată asupra inimilor predate. Meditează cu rugăciune asupra întrebărilor de mai jos şi cere-I lui Dumnezeu să-ţi dea o consacrare mai profundă. 1. Mă convinge Duhul Sfânt să predau vreun lucru din viaţa mea chiar în acest moment? 2. Există vreun lucru îndrăgit pe care Dumnezeu mă cheamă să-l predau? 3. Citeşte Psalmul 51 în întregime şi întreabă-L pe Dumnezeu ce vrea să te înveţe prin pasajul acesta. Meditează în special asupra următoarelor versete: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine” (Psalmii 51:10-13). 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 105 Ploaia târzie va fi revărsată asupra inimilor predate. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, paginile 506-508. „Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele şi vă trimite o ploaie îmbelşugată pentru toată verdeaţa de pe câmp” [Zaharia 10:1]. „El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară” [Ioel 2:23] În Răsărit, ploaia timpurie cade în timpul semănatului. Aceasta este necesară pentru germinarea Coacerea grâului reprezintă încheierea lucrării harului lui Dumnezeu în suflet. seminţei. Sub in􏰎luenţa fertilizatoare a apei, planta 􏰎iravă încolţeşte. Ploaia târzie cade aproape de încheierea sezonului agricol, maturând bobul de grâu şi pregătindu-l pen- tru seceriş. Domnul Hristos foloseşte aceste fenomene ale naturii pentru a reprezenta lu- crarea Duhului Sfânt. Aşa cum roua şi ploaia sunt dăruite mai întâi pentru a face sămânţa să germineze şi apoi pentru maturarea recoltei, tot aşa Duhul Sfânt este dat pentru a duce mai departe procesul creşterii spirituale, de la un stadiu la altul. Coacerea grâului reprezintă încheierea lucrării harului lui Dumnezeu în su􏰎let. Prin puterea Duhului Sfânt, chipul moral al lui Dumnezeu trebuie să 􏰎ie reprodus desăvârşit în caracter. Noi trebuie să 􏰎im schimbaţi, ajungând întru totul asemenea lui Hristos. Ploaia târzie care maturează recolta reprezintă harul spiritual care pregăteşte biserica pentru venirea Fiului omului. Totuşi, dacă ploaia timpurie nu a avut loc, nu va 􏰎i viaţă, 􏰎irul verde nu va răsări. Prin urmare, dacă stropii ploii timpurii nu şi-au făcut lucrarea, ploaia târzie nu poate să aducă nicio sămânţă la desăvârşire. Trebuie să 􏰎ie „mai întâi un 􏰎ir verde, apoi un spic şi apoi bobul deplin în spic”. Sunt necesare o dezvoltare constantă a virtuţilor creştine şi o creştere continuă în experienţa creştină. Să căutăm cu o dorinţă puternică această creştere, ca să putem înfrumuseţa învăţătura lui Hristos, Mântuitorul nostru. [pagina 507] Mulţi au dat greş într-o mare măsură în ce priveşte primirea ploii timpurii. Ei nu au obţinut toate bene􏰎iciile pe care Dumnezeu le-a pus 106 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 8 ZZiua – CONSACRARE DIN ASCULTARE la dispoziţia lor în felul acesta. Ei se aşteaptă ca lipsa să 􏰎ie suplinită de ploaia târzie şi intenţionează ca, atunci când harul va 􏰎i revărsat în mod abundent, să-şi deschidă inima pentru a-l primi, dar fac o greşeală teribilă. Lucrarea începută de Dumnezeu în om, prin dăruirea luminii şi a cunoaşterii, trebuie să înainteze continuu. Fiecare trebuie să-şi dea seama de propria nevoie. Inima trebuie să 􏰎ie golită şi curăţată de orice întinare, ca Duhul Sfânt să locuiască în ea. Cu ocazia Cincizecimii, primii ucenici s-au pregătit pentru revărsarea Duhului Sfânt, mărturisindu-şi păcatele şi renunţând la ele, rugându-se şi consacrându-se lui Dumnezeu. Aceeaşi lucrare este necesară acum, dar într-o măsură mai mare. După aceea, omul trebuie să ceară binecuvântarea şi să aştepte ca Domnul să-Şi desăvârşească lucrarea cu privire la el. Dumnezeu a început această lucrare şi o va duce la bun sfârşit, făcându-l pe om desăvârşit în Isus Hristos. Totuşi harul reprezentat de ploaia timpurie nu trebuie să 􏰎ie neglijat. Numai cei care trăiesc în lumina pe care o au vor primi o lumină mai mare. Dacă nu progresăm zilnic în exempli􏰎icarea virtuţilor creştine, nu vom recunoaşte manifestarea Duhului Sfânt în ploaia târzie. Este posibil ca aceasta să vină în inima tuturor celor din jurul nostru, dar noi nu o vom discerne şi nici nu o vom primi. În niciun moment al experienţei noastre nu ne putem lipsi de ajutorul care ne-a dat puterea de a face primul pas. Binecuvântările primite prin ploaia timpurie ne sunt necesare până la sfârşit. Totuşi doar acestea nu vor 􏰎i su􏰎iciente. Deşi preţuim binecuvântările ploii timpurii, nu trebuie să pierdem [pagina 508] din vedere faptul că fără ploaia târzie, care să umple spicele şi să maturizeze bobul de grâu, recolta nu va 􏰎i pregătită pentru seceriş, iar munca semănătorului rămâne zadarnică. Harul divin este necesar la început, harul divin este necesar la 􏰎iecare pas al înaintării şi numai harul divin este în stare să desăvârşească lucrarea. Nu există niciun moment în care ne putem relaxa, într-o atitudine neglijentă. Să nu uităm niciodată avertizările lui Hristos: „Vegheaţi în rugăciune”, „Vegheaţi... şi rugaţi-vă neîncetat”. Legătura cu Dumnezeu în 􏰎iecare clipă este esenţială pentru progresul nostru. Chiar dacă am avut o măsură a Duhului lui Dumnezeu, totuşi trebuie să căutăm fără încetare să primim tot mai mult, prin rugăciune şi prin credinţă. Niciodată nu vom putea să ne întrerupem eforturile. Dacă nu progresăm, dacă nu cultivăm o atitudine corectă faţă de Dumnezeu, ca să putem primi atât ploaia timpurie, cât şi ploaia târzie, ne vom pierde su􏰎letul, iar răspunderea ne va aparţine. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 107 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Aplicarea sfaturilor divine Rugăciunea pentru ploaia târzie Dacă Dumnezeu Îşi doreşte să ne dea Duhul Sfânt mai mult decât îşi doreşte un tată pământesc să le dea daruri bune copiilor lui, atunci de ce este necesar să ne rugăm ca Duhul Sfânt să coboare peste noi (Luca 11:13)? Ezită El să ne ofere această binecuvântare abundentă? În studiul de astăzi, vom descoperi câteva răspunsuri la aceste întrebări vitale. 1. Care este scopul principal al ploii târzii? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 506, paragrafele 1 şi 2.) A. „Prin puterea Duhului Sfânt ...” ___________________________________ ________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ B. „Ploaia târzie care maturează recolta reprezintă ...” ____________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 2. Din ce motiv mulţi membri ai bisericii nu vor primi ploaia târzie? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 506, paragraful 2.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 108 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 8 ZZiua – CONSACRARE DIN ASCULTARE 3. Cum s-au pregătit ucenicii pentru a primi revărsarea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 507, paragraful 1.) A. „Cu ocazia Cincizecimii, primii ucenici s-au pregătit pentru revărsarea Duhului Sfânt, ____________________________________ şi ___________________________________, ________________________________ şi ________________________________ lui Dumnezeu.” 4. Cine va primi revărsarea Duhului Sfânt în ploaia târzie? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 507, paragraful 1, ultima parte.) A. „Numai cei care ...” _________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ B. „Dacă nu progresăm ...”____________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Ploaia timpurie şi ploaia târzie lucrează împreună de la început până la sfârşit pentru încheierea ciclului agricol. Amândouă sunt necesare pentru producerea recoltei 􏰎inale. Lucrarea Duhului Sfânt este similară. „Harul divin este necesar la început, harul divin este necesar la 􏰎iecare pas al înaintării şi numai harul divin este în stare să desăvârşească lucrarea” (Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 508, paragraful 1.) 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 109 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS 5. Ce trebuie să evităm cu orice preţ în viaţa creştină şi ce trebuie să căutăm zilnic? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 508, paragraful 1.) A. „Nu există niciun moment în care ne putem relaxa ...”__________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ B. „Chiar dacă am avut o măsură a Duhului lui Dumnezeu, totuşi trebuie ...” _____________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ C. „Dacă nu progresăm ...”____________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Problema nu este la Dumnezeu. El este mai mult decât dornic să reverse Duhul Său Sfânt peste su􏰎letele noastre însetate. Problema este că noi nu suntem pregătiţi să primim plinătatea binecuvântării Sale. Apelul urgent adresat de Cer poporului lui Dumnezeu din timpul sfârşitului este să se pregătească pentru a primi ploaia târzie. El ne cheamă la rugăciune, la pocăinţă, la mărturisire, la smerenie şi la predare. Vrei să-ţi pleci capul chiar acum în rugăciune şi să-I spui lui Dumnezeu că vrei să faci din căutarea puterii Duhului Său o prioritate a vieţii? 110 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS Z9iua Recunoştinţă plină de bucurie Duhul Sfânt a umplut inimile ucenicilor cu laude pline de bucurie. Ei nu mai priveau spre viitor cu teamă, ci cu deplină încredere. Mântuitorul le iertase păcatele. Vinovăţia lor dispăruse. Viaţa lor fusese transformată prin puterea Duhului. Prietenul lor cel mai bun Se a􏰎la la dreapta tronului lui Dumnezeu pentru a Se îngriji de nevoile lor. Acum, aveau un motiv pentru a cânta. Viaţa lor era plină de recunoştinţă pentru Hristos, Cel care îi răscumpărase. Mărturia vieţii pline de bucurie este aproape irezistibilă. Luca descrie această manifestare plină de bu- curie a recunoştinţei în următoarele cuvinte: „Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în 􏰎iecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hra- na cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în 􏰎iecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi” (Faptele apostolilor 2:46,47). Ucenicii erau uimiţi. Bucuria se revărsa din inimile lor pline de mulţumire. Mărturia bărbatului olog de la poarta Templului, care a fost vindecat de Petru prin puterea lui Hristos, ne vorbeşte despre această laudă adusă din recunoştinţă. Atunci când puterea cea nouă a curs prin 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 111 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS gleznele şi picioarele lui, ologul, „dintr-o săritură, a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudându-L pe Dumnezeu. Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudându-L pe Dumnezeu” (Faptele apostolilor 3:8,9). Hristos îi transformase viaţa într-un mod remarcabil, încât singura reacţie normală erau lauda şi recunoştinţa. Mărturia lui izvora dintr-o inimă plină de mulţumire. El nu-şi putea ţine ascunsă aprecierea faţă de Acela care făcuse atât de mult pentru el. Transformaţi în Camera de Sus În Camera de Sus, ucenicii au trecut prin experienţa transformării şi inimile lor s-au umplut de mulţumire. La fel ca ologul, ei au simţit în viaţa lor puterea lui Hristos cel înviat. Şi-au dat seama cât de mult făcuse Mântuitorul pe cruce pentru ei. Au înţeles mai bine semni􏰎icaţia jertfei Sale imense. Când descrie această experienţă din Camera de Sus, Ellen White a􏰎irmă: Duhul Sfânt a venit cu o aşa plinătate asupra ucenicilor care aşteptau şi se rugau, încât a cuprins 􏰎iecare inimă. Cel In􏰎init S-a manifestat cu putere în biserica Sa. Era ca şi cum de veacuri această putere fusese zăvorâtă şi acum Cerul se bucura să reverse asupra bisericii bogăţiile harului Duhului Sfânt. Sub in􏰎luenţa Duhului Sfânt, cuvintele de regret şi mărturisire se amestecau cu imnuri de laudă pentru păcatele iertate. Se auzeau cuvinte de mulţumire şi se profetiza. Cerul întreg s-a coborât să privească şi să adore înţelepciunea in􏰎inită şi inegalabilă a iubirii. Cuprinşi de uimire, apostolii au exclamat: „Iată, aceasta este iubire!” Ei au devenit conştienţi de darul ce le-a fost dat. Şi care a fost urmarea? Sabia Duhului proaspăt ascuţită cu putere şi scăldată în fulgerele cerului şi-a croit drum prin necredinţă. Mii de oameni au fost convertiţi într-o zi (Faptele apostolilor, pag. 38). Ucenicii nu oboseau niciodată să povestească despre dragostea lui Isus. Ei I-au fost veşnic recunoscători pentru jertfa Sa. Chiar şi în perioadele cele mai di􏰎icile din viaţa lor, ei vorbeau despre măreţia 112 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 9 ZZiua – RECUNOŞTINŢĂ PLINĂ DE BUCURIE darului mântuirii. De aceea ei puteau cânta în suferinţe, se puteau bucura în vreme de persecuţie şi puteau cânta în temniţă. Gândeşte-te cum a reacţionat temnicerul din Filipi când i-a auzit în miez de noapte pe Pavel şi pe Sila rugându-se şi cântând imnuri de slavă pentru Dumnezeu. Legaţi cu lanţuri, închişi într-o Chiar şi în perioadele cele mai dificile din viaţa lor, ei vorbeau despre măreţia darului mântuirii. temniţă întunecoasă şi sinistră, ei se bucurau de bunătatea lui Dumnezeu. Atitudinea lor i-a impresionat în mod sigur pe ceilalţi deţinuţi, întrucât raportul declară că „cei închişi îi ascultau” (Faptele apostolilor 16:25). Şi temnicerul a fost impresionat de credinţa lor. În momentul în care cutremurul a distrus cu totul temniţa, el a crezut că toţi deţinuţii fugiseră şi că va 􏰎i obligat să plătească pentru evadarea lor cu propria viaţă. El a fost şocat să descopere că Pavel şi Sila erau la locul lor împreună cu toţi ceilalţi deţinuţi. Mişcat profund de evlavia acestor doi urmaşi ai lui Isus, temnicerul şi-a predat viaţa lui Hristos. Viaţa plină de bucurie, recunoştinţă şi laudă are o in􏰎luenţă puternică. Bucuria este un rod al Duhului. Recunoştinţa şi lauda se revarsă din inima plină de bucurie. Bucuria lui Isus Mărturia vieţii pline de bucurie este aproape irezistibilă. Scepticii sunt mai interesaţi să vadă manifestarea Evangheliei într-o viaţă plină de bucurie decât să asculte o predică. Întrebarea fundamentală pe care trebuie să şi-o pună 􏰎iecare dintre cei ce se consideră creştini este următoarea: Atitudinea mea le descoperă celor din jur bucuria lui Isus? Pot ei să vadă că duc o viaţă de laudă şi de recunoştinţă? În Noul Testament, credincioşii radiau de bucuria lui Isus. În epistola sa către credincioşii din Filipi, Pavel îi îndemna: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4) El le-a recomandat efesenilor să-şi exprime bucuria astfel: „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos” (Efeseni 5:19,20). Colosenilor le-a dat următorul sfat: „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri” (Coloseni 4:2). Aceşti creştini nou-convertiţi au schimbat lumea nu numai prin 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 113 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS învăţăturile lor, ci şi prin modul lor de viaţă. Cuvintele lor evlavioase erau în conformitate cu viaţa lor evlavioasă. Ei erau recunoscători nu doar atunci când totul le mergea bine. Ei Îl lăudau pe Dumnezeu nu numai atunci când se bucurau de prosperitate şi sănătate. Ei Îl lăudau mereu, deoarece, chiar şi în perioadele cele mai grele, aveau un motiv pentru care să cânte. Mă gândesc la Matthew Henry, predicatorul englez din secolul al XVII-lea, care într-o zi a fost tâlhărit. În seara zilei respective, el a scris în jurnal: „Astăzi am fost tâlhărit şi Îţi mulţumesc, în primul rând, că până acum nu am mai fost tâlhărit; în al doilea rând, că deşi mi-au luat punga, nu mi-au luat viaţa; în al treilea rând, că deşi mi-au luat tot, nu era o sumă mare; şi, în al patrulea rând, că am fost cel tâlhărit, şi nu cel care a tâlhărit.” Când ne exprimăm nemulţumirea faţă de circumstanţele vieţii, noi, de fapt, Îl acuzăm pe Dumnezeu că e nedrept. Ce mărturie! Când ne exprimăm ne- mulţumirea faţă de circumstanţele vieţii, noi, de fapt, Îl acuzăm pe Dumnezeu că e nedrept. Încrederea, în perioadele di􏰎icile ale vieţii, este dovada convingerii că El este la conducerea universului şi că El ne con- duce viaţa. Multe lucruri care ni se întâmplă sunt nedrepte şi cu totul nesuferite. Dar chiar şi în experienţele cele mai dureroase şi mai triste ne putem bucura de un Mântuitor care, în dragostea Sa, nu ne va abandona niciodată şi care într-o zi va face dreptate. Dumnezeu va revărsa Duhul Său Sfânt în puterea ploii târzii asupra acelora care au descoperit secretul încrederii, chiar şi în perioadele cele mai di􏰎i- cile. Dacă vom descoperi cum să-L lăudăm chiar şi în întuneric, vom primi revărsarea ploii târzii. Dacă putem cânta în întuneric, vom avea parte de înviorarea adusă de plinătatea puterii Duhului. Când vom 􏰎i fermecaţi de frumuseţea Sa, uimiţi de dragostea Sa şi copleşiţi de bunătatea Sa, nicio experienţă din viaţa noastră nu ne va distruge bucuria şi pacea primite de la El. Durerea există, dar în adâncul su􏰎letului avem un rezervor de bucurie care ne menţine la suprafaţă. Necazul există, dar izvoarele bucuriei ne inundă su􏰎letul. Ceea ce a făcut El pentru noi, ce face acum şi ce va face pe viitor ne inspiră bucurie în furtunile vieţii. În Camera de Sus, ucenicii au primit în inimă bucuria Sa imensă. Inimile lor s-au umplut cu recunoştinţă şi laudă. 114 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 9 ZZiua – RECUNOŞTINŢĂ PLINĂ DE BUCURIE Meditează cu rugăciune la întrebările de mai jos: 1. Există în viaţa ta vreun lucru care îţi fură bucuria pe care Isus vrea să o ai? De ce? 2. Ia-ţi câteva clipe pentru a te gândi la tot ce ai primit prin Isus. Care sunt darurile cele mai mari pe care El ţi le-a oferit? 3. Văd cei din jurul tău bucuria Sa re􏰎lectată în viaţa ta? 4. Bucuria, recunoştinţa şi lauda sunt sentimente sau alegeri? 5. Cum poţi alege să 􏰎ii recunoscător chiar şi atunci când sentimen- tul lipseşte? 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 115 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Meditaţie asupra sfaturilor divine Citeşte cu atenţie următorul fragment din Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, paginile 509-512. Circumstanţele pot părea favorabile unei revărsări bogate a torentelor harului, dar Dumnezeu Însuşi trebuie să poruncească ploii să cadă. Prin urmare, să nu încetăm să ne rugăm. Să nu ne bazăm pe lucrarea obişnuită a Providenţei. Trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să deschidă izvoarele apei vieţii. Fiecare trebuie să primească apa Dacă vom cere cu credinţă binecuvântarea, o vom primi, aşa cum a promis Dumnezeu. vie pentru el însuşi. Acum, în timpul ploii târzii, să ne rugăm cu inima umilită şi cu toată insistenţa, pentru ca torentele harului să se poată revărsa peste noi. Să ne rugăm cu ocazia 􏰎iecărei adunări, cerându-I lui Dumnezeu să dea chiar acum su􏰎letului nostru căldura şi umiditatea necesare germinării seminţei. În timp ce ne rugăm lui Dumnezeu pentru Duhul Sfânt, El va realiza în noi blândeţea şi smerenia inimii, o dependenţă conştientă de El pentru a primi ploaia târzie, care ne desăvârşeşte. Dacă vom cere cu credinţă binecuvântarea, o vom primi, aşa cum a promis Dumnezeu. Profetul Zaharia descrie revărsarea continuă a Duhului Sfânt asupra bisericii printr-o altă imagine simbolică, în care se a􏰎lă o învăţătură minunată pentru încurajarea noastră. Profetul spune: „Îngerul care vorbea cu mine s-a întors şi m-a trezit ca pe un om pe care-l trezeşti din somnul lui. El m-a întrebat: «Ce vezi?» Eu am răspuns: «M-am uitat şi iată că este un sfeşnic cu totul de aur şi deasupra lui, un vas cu untdelemn şi pe el şapte candele, cu şapte ţevi pentru candelele care sunt în vârful sfeşnicului. Şi lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului şi altul la stânga lui.» Şi luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: «Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?» ... Atunci, el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: «Acesta [pagina 510] este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul 116 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 9 ZZiua – RECUNOŞTINŢĂ PLINĂ DE BUCURIE oştirilor!» ... Am luat a doua oară cuvântul şi i-am zis: «Ce înseamnă cele două ramuri de măslin, care sunt lângă cele două ţevi de aur, prin care curge uleiul auriu din el?» ... «Aceştia sunt cei doi unşi care stau înaintea Domnului întregului pământ»” [Zaharia 4:1-4,6,12-14]. De la cei doi măslini, untdelemnul auriu se revărsa prin ţevile de aur într-un vas al sfeşnicului, şi de acolo, în candelele care luminau în Sanctuar. Tot astfel, venind de la s􏰎inţii care stau în prezenţa lui Dumnezeu, Duhul Sfânt le este împărtăşit oamenilor consacraţi în slujba lui Dumnezeu. Misiunea celor doi unşi este aceea de a oferi putere şi lumină poporului lui Dumnezeu. Ei stau în prezenţa lui Dumnezeu pentru a primi de la El binecuvântările pe care urmează să ni le transmită. Aşa cum ţevile de aur transmit mai departe uleiul măslinilor, tot aşa mesagerii cereşti se străduiesc să transmită mai departe tot ce primesc din partea lui Dumnezeu. Întreaga comoară a cerului aşteaptă să 􏰎ie cerută şi primită de noi, ca la rândul nostru, după ce am primit binecuvântarea cerească, să o răspândim mai departe. În felul acesta, candelele s􏰎inte sunt alimentate cu uleiul divin, iar biserica ajunge o purtătoare a luminii în lume. Aceasta este lucrarea pentru care Domnul doreşte să 􏰎ie pregătit 􏰎iecare su􏰎let acum, când cele patru vânturi sunt ţinute de cei patru îngeri să nu su􏰎le până când slujitorii lui Dumnezeu vor primi sigiliul pe frunte. Nu este timpul acum pentru mulţumirea sinelui. Candelele su􏰎letului trebuie să 􏰎ie aprinse şi alimentate cu uleiul harului. Trebuie să 􏰎ie luate toate măsurile de precauţie pentru a împiedica decăderea spirituală, ca nu cumva ziua cea mare a Domnului să ne surprindă asemenea unui hoţ noaptea. Fiecare martor al lui Dumnezeu să lucreze acum în mod inteligent în locul în care [pagina 511] l-a pus Dumnezeu. Să câştigăm zilnic o experienţă adâncă şi vie în lucrarea de desăvârşire a caracterului creştin. Să primim zilnic uleiul sfânt pentru a 􏰎i în stare să-l împărţim altora. Toţi pot să ajungă nişte purtători de lumină în lume, dacă doresc lucrul acesta. Eul nostru să 􏰎ie ascuns în Isus. Noi trebuie să primim zilnic Cuvântul pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru sfătuire şi învăţătură şi să-l transmitem altora cu bucurie. Acum este 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 117 Tot astfel, venind de la sfinţii care stau în prezenţa lui Dumnezeu, Duhul Sfânt le este împărtăşit oamenilor consacraţi în slujba lui Dumnezeu. 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS nevoie de multă rugăciune. Domnul Hristos porunceşte: „Rugaţi-vă neîncetat”, adică să ne păstrăm gândul îndreptat spre Dumnezeu, care este Izvorul puterii şi al reuşitei. Poate că umblăm de multă vreme pe calea îngustă, dar lucrul acesta nu este un motiv să credem că vom merge pe ea până la capăt. Dacă am clădit o relaţie cu Dumnezeu prin părtăşia Duhului Sfânt este pentru că am privit zilnic la El, prin credinţă. Uleiul auriu care se revarsă de la cei doi măslini ne-a fost trimis. Aceia care nu cultivă obiceiul de a se ruga nu se pot aştepta să primească uleiul auriu al iubirii, bunătăţii, amabilităţii şi răbdării. Fiecare trebuie să rămână despărţit de lumea aceasta plină de nelegiuire. Să nu păstrăm legătura cu Dumnezeu doar pentru un timp, iar apoi să părăsim tovărăşia Sa şi să mergem conduşi de pâlpâirile luminii noastre. Faptele credinţei trebuie să 􏰎ie făcute continuu, cu perseverenţă şi cu fermitate. Să-I aducem laude lui Dumnezeu pentru a manifesta slava Sa printr-un caracter neprihănit. Niciunul dintre noi nu va câştiga biruinţa dacă nu depunem un efort perseverent şi neobosit, pe măsura valorii ţintei spre care tindem, adică viaţa veşnică. Perioada în care trăim trebuie să 􏰎ie vremea (dispensaţiunea) Duhului Sfânt pentru cei care Îl cer. Cereţi binecuvântarea Sa! Este timpul să 􏰎im mai stăruitori în devoţiunea noastră. Noi suntem cei cărora le este încredinţată lucrarea grea, dar fericită şi glorioasă, de a-L descoperi pe Domnul Hristos acelora care se a􏰎lă în întuneric. Suntem chemaţi să vestim adevărurile speciale [pagina 512] pentru timpul acesta. De aceea revărsarea Duhului Sfânt este esenţială. Trebuie să ne rugăm pentru ea. Domnul aşteaptă să-I cerem puterea Duhului Sfânt. Noi nu ne-am consacrat cu toată inima în această lucrare. 118 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 9 ZZiua – RECUNOŞTINŢĂ PLINĂ DE BUCURIE Aplicarea sfaturilor divine Manifestarea roadelor Duhului Când vom căuta umplerea cu Duhul Sfânt şi când ne vom deschide inimile pentru a primi acest Oaspete ceresc, El va face schimbări dramatice în viaţa noastră. Primirea Sa produce în noi roadele Duhului. Dacă roadele Duhului nu se manifestă în interacţiunile noastre zilnice cu oamenii, atunci nu avem dovada autentică a umplerii cu Duhul Sfânt. Atunci când este revărsat, Duhul Sfânt aduce o schimbare în gândirea noastră, în modul nostru de viaţă şi în relaţia noastră cu ceilalţi. În acest studiu, ne vom opri asupra lucrării Sale de transformare a caracterului nostru şi de producere a roadelor Sale. 1. Roadele Duhului Sfânt sunt enumerate în Galateni 5:22,23. Citeşte 􏰎iecare dintre roadele enumerate mai jos şi scrie o de􏰎iniţie sau o descriere scurtă a 􏰎iecărui rod. Ce înseamnă 􏰎iecare dintre ele pentru tine? A. Dragostea___________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ B. Bucuria _____________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ C. Pacea________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 119 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS D. Îndelunga răbdare _________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ E. Bunătatea___________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ F. Facerea de bine_____________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ G. Credincioşia ________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ H. Blândeţea __________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ I. Înfrânarea poftelor _________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 120 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 9 ZZiua – RECUNOŞTINŢĂ PLINĂ DE BUCURIE 2. Enumeră trei dintre aceste roade spirituale pe care le manifeşti frecvent în viaţa ta. A. ______________________________________________________________________ B. _______________________________________________________________________ C. _______________________________________________________________________ 3. Enumeră trei dintre aceste roade spirituale pe care doreşti să le manifeşti mai mult. A. _______________________________________________________________________ B. _______________________________________________________________________ C. _______________________________________________________________________ 4. În timp ce ne rugăm pentru ploaia târzie, care trei atitudini vor 􏰎i aşezate în mintea noastră de Duhul Sfânt? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 509.) Atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu, Duhul Sfânt va lucra în noi: A. _______________________________________________________________________ B. _______________________________________________________________________ C. _______________________________________________________________________ 5. „Domnul Hristos porunceşte: «Rugaţi-vă neîncetat», adică să ne păstrăm gândul îndreptat spre Dumnezeu, care este Izvorul puterii şi al reuşitei” (Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pag. 511.) Ce se va întâmpla cu noi dacă 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 121 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS vom 􏰎i nepăsători şi delăsători în a-L căuta pe Dumnezeu prin rugăciune? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 511 paragraful 2.) „Aceia care nu cultivă obiceiul rugăciunii ...” _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Duhul Sfânt, a treia Persoană a Dumnezeirii, este agentul de înnoire al Cerului. Numai El ne poate oferi puterea spirituală care poate să ne schimbe viaţa. Obiceiurile adânc întipărite pot 􏰎i transformate doar prin El. Păcatele adânc înrădăcinate în caracterul nostru pot 􏰎i transformate numai prin Duhul Sfânt. Înclinaţiile şi atitudinile egoiste pot 􏰎i schimbate numai prin Duhul Sfânt. Prioritatea tuturor creştinilor este aceea de a-I permite Duhului Sfânt să descopere cu putere dragostea şi harul lui Isus prin viaţa lor. Isus a sintetizat ideea aceasta în următoarele cuvinte: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Când Îl vom căuta pe Dumnezeu singuri în rugăciune, Duhul Sfânt va intra în inimile noastre şi ne va schimba viaţa. 􏰏 „Acum este nevoie de multă rugăciune” (Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 511). 􏰏 „Redeşteptareapoate􏰎iaşteptatănumaicarăspunslarugăciune” (Solii alese, volumul 1, pag. 121). Vrei să-ţi deschizi inima înaintea lui Dumnezeu şi să-I ceri cu perseverenţă revărsarea Duhului Sfânt astăzi? Vrei să-L rogi să producă roadele Duhului în viaţa ta? Eşti dispus să-I predai Lui tot ce nu este în armonie cu voinţa Sa? Înalţă chiar astăzi următoarea rugăciune: 122 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 9 ZZiua – RECUNOŞTINŢĂ PLINĂ DE BUCURIE Doamne, Recunosc cu smerenie că nu manifest întotdeauna roadele Duhului în viaţa mea. Uneori, nu sunt răbdător, nici bun şi nici blând. Uneori, nu dau dovadă de stăpânire de sine. Astăzi, mă pocăiesc cu sinceritate de lipsurile mele. Îmi mărturisesc păcatele şi Te primesc în inimă. Cred că poţi face pentru mine prin Duhul Sfânt mai mult decât pot face eu însumi. Îţi permit chiar acum să îmi transformi viaţa pentru a manifesta roadele Duhului şi pentru a da dovadă de un caracter iubitor. În Numele lui Isus, amin. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 123 1Zi0ua Mărturie entuziastă Încerc să-mi imaginez care a fost reacţia ucenicilor faţă de Marea Trimitere. Sarcina aceasta li se părea copleşitoare. Mandatul de a duce Evanghelia în toată lumea părea imposibil. Cum era posibil ca un grup atât de mic de ucenici să producă un impact semni􏰎icativ asupra puternicului Imperiu Roman? Societatea romană din primul secol era dominată de intrigi politice, de materialism excesiv, de mândrie şi egoism, de lăcomie acaparatoare, de imoralitate ostentativă şi de superstiţie. Adâncit în tradiţii milenare, nici Ierusalimul nu părea a 􏰎i un câmp fertil pentru speranţa Evangheliei. Probabil că primii urmaşi ai lui Hristos s-au întrebat dacă era câtuşi de puţin posibilă porunca lui În timp ce ucenicii vesteau solia harului mântuitor, inimi se predau puterii acestei solii. Isus de a merge „în toată lumea” şi de a vesti Evanghelia „la orice făptură” (Marcu 16:15). Marea Trimitere şi marea promisiune Din fericire, Marea Trimitere a fost însoţită de o mare promisiune. Isus a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile” (Matei 28:18,19). Apoi El a adăugat: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi 􏰎i martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” 124 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 10 ZZiua – MĂRTURIE ENTUZIASTĂ (Faptele apostolilor 1:8). Marea Trimitere urma să 􏰎ie îndeplinită numai prin puterea Sa. Ucenicii urmau să dea mărturie prin tăria Sa – nu prin puterile lor. Ei urmau să meargă în lume umpluţi de Duhul Sfânt, împuterniciţi de Duhul Sfânt şi călăuziţi de Duhul Sfânt. Prezenţa Sa în viaţa lor, puterea Sa avea să le dea reuşită. Rugăciunea care nu are ca obiectiv mărturia poate duce la fanatism şi la egocentrism. Care a fost rezultatul revărsării Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? Vestea cea bună a unui Mântuitor înviat a fost dusă până în cele mai îndepărtate locuri ale lumii. În timp ce ucenicii vesteau solia harului mântuitor, inimi se predau puterii acestei solii. Biserica a văzut cum convertiţii veneau la ea în număr nespus de mare, din toate direcţiile. Apostaţii erau reconvertiţi. Păcătoşii se uneau cu cei credincioşi în căutarea mărgăritarului de mare preţ. Unii dintre cei care fuseseră cei mai aprigi împotrivitori ai Evangheliei au devenit apărătorii ei. Profeţia se împlinise: „Cel mai slab dintre ei va 􏰎i ca David, şi casa lui David va 􏰎i ca ... îngerul Domnului” (Zaharia 12:8). Fiecare creştin vedea în fratele său o descoperire a iubirii şi bunăvoinţei divine. Un singur interes îi stăpânea pe toţi; un singur subiect însu􏰎leţitor le absorbise pe toate celelalte. Aspiraţia credincioşilor era să manifeste o asemănare cu caracterul lui Hristos şi să lucreze pentru extinderea Împărăţiei Sale (Faptele apostolilor, pag. 48). Puterea Duhului Sfânt a fost revărsată în Ziua Cincizecimii pentru a-i ajuta pe ucenici să ducă Evanghelia în lume. Duhul Sfânt a împuternicit mărturia ucenicilor, şi rezultatele au fost remarcabile: inimile au fost mişcate, vieţile au fost schimbate şi trei mii de oameni s-au botezat într-o singură zi. Acest avânt evanghelistic a continuat, şi alte mii s-au adăugat bisericii în numai câţiva ani. Faptele apostolilor 4:4 consemnează: „Mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat la aproape cinci mii.” Faptele apostolilor 6:7 declară: „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult.” Conform textului din 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 125 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Faptele apostolilor 9:31, biserici noi au fost în􏰎iinţate în Iudeea, în Galileea şi în Samaria, iar membrii se înmulţeau. Evanghelia a depăşit barierele culturale, naţionale şi lingvistice. Petru a fost călăuzit în mod miraculos pentru a-i da mărturie lui Corneliu, un centurion roman care căuta adevărul, iar Filip i-a explicat misterele crucii unui etiopian cu in􏰎luenţă. Cartea biblică Faptele apostolilor ar 􏰎i putut purta mai degrabă titlul Faptele Duhului Sfânt. Lucrarea de mărturie: Scopul revărsării Duhului Atunci când biserica manifestă puţin interes pentru lucrarea de a da mărturie, dovezile privitoare la Duhul Sfânt sunt puţine. De ce ar revărsa Dumnezeu Duhul Său în plinătatea puterii, dacă poporul Său nu este decât puţin interesat de a da mărturie? Puterea Duhului Sfânt nu este un scop în sine. Ploaia târzie promisă este oferită pentru îndeplinirea misiunii de a duce Evanghelia în lume. Rugăciunea care nu are ca obiectiv mărturia poate duce la fanatism şi egocentrism. Studiul Bibliei fără a da mărturie poate duce la formalism şi la îndreptăţire de sine. Fariseii se rugau şi studiau Scripturile ore întregi în 􏰎iecare zi, dar ei L-au condamnat pe Isus la moarte! De ce? Motivul este unul singur: erau atât de plini de ei înşişi încât în viaţa lor nu mai încăpea un Mesia altruist. Dimpotrivă, lucrarea de mărturie ucide egoismul înfometându-l. Rugăciunea sinceră, studiul biblic serios şi mărturia entuziastă sunt secretele tuturor redeşteptărilor autentice. Scopul fundamental al rugăciunii şi al studiului Bibliei este acela de a ne apropia de Isus, astfel încât El să ne poată încredinţa revărsarea puterii Duhului Sfânt pentru a da o mărturie puternică. Ploaia târzie nu va 􏰎i revărsată pentru a ne înălţa eul. Ea nu va 􏰎i oferită pentru a-i transforma pe membrii bisericii mulţumiţi de ei înşişi în martori entuziaşti. Lucrarea ploii timpurii a Duhului este aceea de a ne convinge de păcat, de a ne da putere să ne împotrivim vrăjmaşului şi de a ne reorganiza priorităţile pentru lucrarea de mărturie. Ploaia târzie cade pentru a încheia lucrarea harului lui Dumnezeu în viaţa noastră şi în lume. Atâta timp cât membrii bisericii lui Dumnezeu de astăzi nu au o vie legătură cu Izvorul oricărei creşteri spirituale, ei nu vor 􏰎i gata pentru vremea secerişului. Dacă nu au lămpile 126 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 10 ZZiua – MĂRTURIE ENTUZIASTĂ pregătite să ardă continuu, ei nu vor putea primi o înnoită măsură a harului în vreme de deosebită necesitate. Numai cei care primesc mereu noi şi proaspete provizii de har vor avea puterea potrivită cu nevoile lor zilnice şi capacitatea de a folosi această putere. În loc să privească spre un timp în viitor, când, printr-o înzestrare deosebită cu putere spirituală, să primească o pregătire miraculoasă pentru câştigarea de su􏰎lete, ei se predau zilnic lui Dumnezeu ca să-i facă vase potrivite pentru a 􏰎i folosite de El. Ei trebuie să fructi􏰎ice zilnic ocaziile de slujire ce stau la îndemâna lor. Zilnic, ei trebuie să dea mărturie pentru Domnul oriunde ar 􏰎i, 􏰎ie în preocupările mărunte ale vieţii de familie, 􏰎ie într-un domeniu public de slujire (Faptele apostolilor, pag. 55). În Camera de Sus, ucenicii s-au angajat să ducă Evanghelia în lume. Agendele lor personale au fost lăsate deoparte pentru a împlini agenda lui Hristos. Planurile lor personale au fost abandonate pentru a împlini marele plan al lui Hristos. Ambiţiile lor omeneşti au fost lăsate în urmă pentru a duce mai departe năzuinţa lui Hristos de a răscumpăra neamul omenesc. Ei erau plini de entuziasm pentru lucrarea de răspândire în lume a veştii despre Hristos care le transformase viaţa. O unică pasiune le-a înghiţit pe toate celelalte: aceea de a împlini trimiterea şi de a proclama Evanghelia în lume. Duhul Sfânt va fi revărsat în puterea ploii târzii asupra celor care dau mărturie despre Isus, astfel încât lucrarea lui Dumnezeu pe pământ să se încheie şi să putem pleca acasă. Care este pasiunea ta principală? Doreşti 􏰎ierbinte ca Duhul Sfânt să-ţi dea putere în lucrarea ta de mărturie? Îţi împărtăşeşti credinţa cu alţii în mod regulat? Dacă ai 􏰎i acuzat într-un tribunal pentru că îţi împărtăşeşti credinţa cu alţii şi pentru că dai mărturie despre vestea bună despre Isus, s-ar aduna su􏰎iciente dovezi pentru a 􏰎i condamnat? Duhul Sfânt va 􏰎i revărsat în puterea ploii târzii asupra celor care dau mărturie despre Isus, astfel încât lucrarea lui Dumnezeu pe pământ să se încheie şi să putem pleca acasă. Vrei să îţi reorganizezi priorităţile şi să te angajezi să 􏰎ii un martor mai loial al lui Isus? Eşti dispus să-I îngădui Duhului Sfânt 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 127 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS să lucreze prin tine în orice ramură a lucrării pe care ţi-o va indica? Vrei să renunţi la agenda personală şi să-ţi dedici viaţa unicului lucru care va conta la 􏰎inal: aducerea celor pierduţi la Isus? Fiecare dintre noi trăieşte în circumstanţe diferite. Familia şi responsabilităţile noastre de serviciu sunt diferite. Nu toţi pot să facă acelaşi lucru. Spune-I lui Dumnezeu, pur şi simplu, că vrei să le vorbeşti altora despre dragostea Sa şi permite-I să te călăuzească. 128 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 10 ZZiua – MĂRTURIE ENTUZIASTĂ Meditaţie asupra sfaturilor divine Toate celelalte binecuvântări Citeşte cu atenţie următorul fragment din Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, paginile 511, 512 şi 174-176. Perioada în care trăim trebuie să 􏰎ie vremea Duhului Sfânt pentru cei care Îl cer. Cereţi binecuvântarea Sa. Este timpul să 􏰎im mai stăruitori în devoţiunea noastră. Noi suntem cei cărora le este încredinţată di􏰎icila lucrare, dar fericită şi glorioasă, de a-L descoperi pe Domnul Hristos celor care se a􏰎lă în întuneric. Suntem chemaţi să vestim adevărurile speciale [pagina 512] pentru timpul acesta. De aceea revărsarea Duhului Sfânt este esenţială. Trebuie să ne rugăm pentru ea. Domnul aşteaptă să-I cerem puterea Duhului Sfânt. Noi nu ne-am consacrat cu toată inima în această lucrare. Ce pot să le spun fraţilor mei, în Numele Domnului? Au fost eforturile noastre proporţionale cu lumina pe care Domnul a binevoit să o dea? Nu putem să depindem de o lucrare de formă sau de una exterioară. Avem nevoie de in􏰎luenţa înviorătoare a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor.” Rugaţi-vă neîncetat şi vegheaţi, lucrând în armonie cu rugăciunile voastre! Când vă rugaţi, încredeţi-vă în Dumnezeu. Este timpul ploii târzii, când Domnul va da o măsură bogată a Duhului Său. Rugaţi-vă 􏰎ierbinte şi vegheaţi în Duhul Sfânt! **** * Această binecuvântare promisă [Duhul Sfânt], dacă este cerută cu credinţă, aduce [pagina 175] după sine toate celelalte binecuvântări, de aceea trebuie să-i 􏰎ie prezentată fără reţineri poporului lui Dumnezeu. Din cauza amăgirilor iscusite ale vrăjmaşului, mintea celor din poporul lui Dumnezeu pare a 􏰎i incapabilă să înţeleagă şi să-şi însuşească făgăduinţele lui Dumnezeu. Ei par să creadă că su􏰎letul însetat poate 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 129 Rugaţi-vă neîncetat şi vegheaţi, lucrând în armonie cu rugăciunile voastre! 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS primi câteva picături de har. Poporul lui Dumnezeu s-a obişnuit să creadă că trebuie să se bazeze pe eforturile proprii şi să aştepte doar un mic ajutor din partea Cerului, iar rezultatul este că nu are su􏰎icientă lumină de oferit su􏰎letelor care pier în eroare şi întuneric. De multă vreme, biserica se mulţumeşte cu o mică măsură din binecuvântările lui Dumnezeu. Credincioşii nu simt nevoia de a bene􏰎icia de înaltele privilegii obţinute pentru ei cu un preţ in􏰎init. Puterea lor spirituală a fost mică, experienţa lor, slabă şi incompletă, iar ei sunt descali􏰎icaţi De multă vreme, biserica se mulţumeşte cu o mică măsură din binecuvântările lui Dumnezeu. pentru lucrarea pe care Domnul ar dori să o îndeplinească. Ei nu sunt capabili să prezinte adevărurile mari şi pline de slavă ale Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu, care ar putea convinge şi converti su􏰎letele prin in􏰎luenţa Duhului Sfânt. Puterea lui Dumnezeu aşteaptă să 􏰎ie cerută şi primită de ei. Cei care seamănă seminţele s􏰎inte ale adevărului vor culege roadele bucuriei. „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.” Atitudinea bisericii a făcut ca lumea să rămână cu ideea că poporul lui Dumnezeu este un popor lipsit de bucurie, că slujirea lui Hristos este neatrăgătoare, că binecuvântarea lui Dumnezeu este revărsată în schimbul unui preţ prea mare din partea celor ce o primesc. Dacă insistăm asupra încercărilor noastre şi exagerăm cu privire la di􏰎icultăţile noastre, noi Îi reprezentăm greşit pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos pe care L-a trimis El, deoarece tristeţea adunată în su􏰎letul credinciosului face în aşa fel încât calea spre ceruri să 􏰎ie lipsită de atracţie, iar mulţi pleacă dezamăgiţi din slujba lui Hristos. Dar oare cei care [pagina 176] Îl prezintă astfel pe Domnul Hristos sunt cu adevărat credincioşi? Nu. Pentru că cei care sunt credincioşi se încred în făgăduinţa divină, iar Duhul Sfânt nu este pentru ei doar un judecător, ci şi un mângâietor. Creştinul care vrea să-şi clădească un caracter puternic şi armonios şi să aibă o experienţă religioasă echilibrată trebuie să zidească pe întreaga temelie. Numai în felul acesta, omul va 􏰎i pregătit să împlinească toate cerinţele adevărului şi ale neprihănirii, aşa cum sunt reprezentate în Biblie, deoarece va 􏰎i susţinut şi întărit de Duhul 130 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 10 ZZiua – MĂRTURIE ENTUZIASTĂ Sfânt al lui Dumnezeu. Cel care este un creştin adevărat îmbină sentimentele de duioşie cu perseverenţa fermă în atingerea scopurilor şi cu o credincioşie neşovăitoare faţă de Dumnezeu. El nu-şi va trăda responsabilităţile sacre în nicio situaţie. Acela care este înzestrat cu Duhul Sfânt are extraordinare capacităţi emoţionale şi intelectuale, precum şi o voinţă puternică şi de neînvins. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 131 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS Aplicarea sfaturilor divine Acceptarea promisiunii Este primirea ploii târzii un eveniment viitor care va 􏰎i decis în întregime de Dumnezeu? Revărsarea Duhului Sfânt din timpul sfârşitului trebuie aşteptată stând cu mâinile încrucişate? Dumnezeu aşteaptă să reverse Duhul Sfânt într-un anumit moment din viitor, când se vor desfăşura evenimentele profetice? În studiul de astăzi, ne vom opri asupra sfaturilor divine referitoare la timpul stabilit pentru revărsarea Duhului Sfânt! 1. Ce sfaturi cu privire la ploaia târzie ne dau profeţii Zaharia şi Osea din Vechiul Testament? (Vezi Zaharia 10:1; Osea 10:12.) _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 2. Când va avea loc ploaia târzie? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, paginile 511, 512.) A. „Perioada în care trăim trebuie să 􏰎ie ...” _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Cereţi binecuvântarea Sa. Este timpul să 􏰎im mai stăruitori în devoţiunea noastră. 132 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 10 ZZiua – MĂRTURIE ENTUZIASTĂ B. „Este timpul _______________________, când Domnul ...”_____________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Mulţi membri ai bisericii cred că revărsarea Duhului Sfânt va avea loc undeva în viitor, dar Dumnezeu ne promite că putem avea parte de ea chiar acum. 3. Ce impresie cu privire la Duhul Sfânt îi este transmisă bisericii? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 174.) „Poporului i s-au prezentat alte subiecte şi privilegii, până când în biserică s-a stârnit dorinţa de a primi binecuvântările promise de Dumnezeu, dar ...” _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 4. Care este consecinţa lipsei puterii depline a Duhului Sfânt? Citeşte Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, paginile 174, 175, de la subtitlul „Toate celelalte binecuvântări”. Apoi, enumeră binecuvântările pe care Domnul nostru le oferă cu atâta dărnicie prin ploaia târzie. A. „... Mintea celor din poporul lui Dumnezeu pare a 􏰎i incapabilă să ...” ___________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 133 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS B. „Poporul lui Dumnezeu s-a obişnuit să creadă ...”_______________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ C. „Puterea lor spirituală a fost ...”___________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ D. „... Ei sunt descali􏰎icaţi ...” _________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ E. „Ei nu sunt capabili să ...”__________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Studiază aceste lipsuri ale poporului lui Dumnezeu şi transformă-le în calităţi. Ce binecuvântări va aduce în viaţa noastră revărsarea Duhului Sfânt? A. D. B. E. C. 134 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 10 ZZiua – MĂRTURIE ENTUZIASTĂ 5. Ce promisiune ne face Domnul nostru cu privire la revărsarea Duhului Sfânt? (Vezi Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, pagina 175.) „Puterea lui Dumnezeu...”____________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ Tot Cerul doreşte să reverse ploaia târzie. Când Îl vom căuta pe Dumnezeu cu smerenie, mărturisindu-ne păcatele, smerindu-ne inimile, supunând viaţa noastră planurilor Sale, El va lucra cu putere. El va face pentru noi ce noi înşine nu vom putea face niciodată. Dragostea Sa va 􏰎i descoperită lumii. Harul Său va schimba vieţi. Mulţimi se vor bucura de adevărul Său. Lucrarea lui Dumnezeu pe pământ se va încheia în curând şi Isus va reveni. Căutarea unei experienţe mai profunde Îţi doreşti o experienţă mai profundă cu Dumnezeu? Simţi nevoia ca Duhul Sfânt să lucreze cu putere în viaţa ta? Vrei să participi alături de Hristos la ultima lucrare din istoria acestui pământ? Vrei să primeşti revărsarea Duhului Sfânt în ploaia târzie pentru încheierea lucrării lui Dumnezeu pe pământ? În cele zece capitole ale acestui caiet de lucru, am studiat despre cum să ne pregătim pentru primirea Duhului Sfânt în puterea ploii târzii. Duhul Sfânt ne-a mişcat inimile. Am simţit prezenţa Sa. El ne-a condus spre o predare mai profundă. Au ieşit la suprafaţă anumite obiceiuri şi atitudini de care nu eram conştienţi. Păcatele de mult cultivate au fost părăsite. Am îngenuncheat înaintea Domnului, mărturisind cu regret acele ocazii în care L-am dezamăgit. Toţi, ca unul singur, L-am căutat în rugăciune împreună cu fraţii de credinţă, iar întâlnirile acestea de rugăciune ne-au reînnoit din punct de vedere spiritual. Poate că te întrebi: „Cum pot cultiva această experienţă nouă? Există câţiva paşi concreţi care să mă ajute să păstrez această relaţie profundă cu Dumnezeu?” Din fericire, există! În zilele următoare, poţi urma sfaturile de mai jos pentru a continua să creşti în Isus. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 135 10 ZZile ÎN CAMERA DE SUS 1. Stabileşte un timp zilnic pentru rugăciune. Când îngenunchezi înaintea tronului Său, Isus îţi va oferi zilnic darul Duhului Sfânt. Cere împlinirea promisiunii Sale din Luca 11:13: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Alege un partener de rugăciune sau alătură-te unei grupe de rugăciune şi stabiliţi o zi de întâlnire săptămânală. Întâlnirile acestea de rugăciune vor deveni o ancoră pentru credinţa ta. 2. Angajează-tesăpetrecitimpîn􏰎iecareziînstudiulCuvântului Său. Duhul Sfânt ne umple viaţa pe măsură ce noi ne umplem inima prin Cuvântul lui Dumnezeu. Noi suntem schimbaţi, transformaţi şi înnoiţi prin Cuvântul Său. Apostolul Petru care a cunoscut experienţa puterii înnoitoare a Cincizecimii le amintea fraţilor de credinţă că Dumnezeu le-a dat „făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi 􏰎irii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:4). Îţi vei dori probabil să îţi concentrezi atenţia asupra vieţii lui Isus şi să meditezi la viaţa Sa descrisă în Evanghelii. Vei descoperi că vei 􏰎i însu􏰎leţit de dragostea Sa şi că vei 􏰎i condus la o experienţă creştină mai profundă. Studiul biblic personal este fundamentul creşterii spirituale autentice. 3. Integrează lucrarea de mărturie în viaţa ta zilnică. Caută ocazii de a-ţi împărtăşi credinţa zilnic. Creştinii care dau mărturie sunt creştini care cresc. Implică-te într-una dintre ramurile de slujire în biserica locală. Fiindcă „este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele apostolilor 20:35), pe măsură ce le vom vorbi altora despre dragostea lui Isus, noi înşine vom 􏰎i cei mai binecuvântaţi. Lucrarea de mărturie ucide egoismul, înfometându-l. Ea ne conduce la o dependenţă mai profundă de Dumnezeu. Ea ne aşază pe genunchi pentru a căuta puterea Sa şi ne trimite înapoi la Biblie pentru a găsi răspunsuri la întrebările pe care ni le pun oamenii. La Cincizecime, scopul promisiunii lui Isus a fost acela de a-i împuternici pe ucenici să ducă Evanghelia în toată lumea existentă în secolul I. Scopul revărsării Duhului în timpul ultimei generaţii este acela de a-l împuternici pe poporul 136 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 10 ZZiua – MĂRTURIE ENTUZIASTĂ Său să încheie această misiune, să încheie lucrarea. Este acela de a împuternici biserica Sa pentru mărturie. Vrei să faci parte din această lucrare măreaţă pentru Dumnezeu? Vrei să te alături numărului tot mai mare de membri ai bisericii care Îl caută în rugăciune, acordând prioritate studiului Cuvântului Său şi dând mărturie pentru Împărăţia Sa? Dacă doreşti acest lucru, pleacă-ţi chiar acum capul în rugăciune şi ia-ţi acest angajament! Domnul îţi va răspunde din cer şi va lucra în viaţa ta cu putere. Rugăciunea mea este ca Duhul Sfânt să îţi umple viaţa şi să 􏰎ii ambasadorul lui Dumnezeu pentru redeşteptare în familia ta, în biserica ta locală şi în comunitatea în care îţi trăieşti viaţa de zi cu zi. 10 ZILE ÎN CAMERA DE SUS 137 Note personale ________________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________Z___i_u___a____1__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________Z___i_u___a____2__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________Z___i_u___a____3__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________Z___i_u___a____4__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ Note personale ________________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________Z___i_u___a____5__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________Z___i_u___a____6__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________Z___i_u___a____7__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________Z___i_u___a____8__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ Note personale ________________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________Z___i_u___a____9__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________Z___i_u___a____1___0__ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________________