Proiect pilot 2008 (PP08)
Prezentul proiect evanghelistic este unul facultativ. Pot adera la el pastorii care au un district cu potenţial (o biserică locală cu resurse umane) pentru o asemenea acţiune şi care vor să se implice în acest proiect naţional supervizat de Asociaţia pastorală a Uniunii.
Obiectivul proiectului : este animarea misiunii în biserica locală care, prin adoptarea unui plan coerent, etapizat şi monitorizat, să producă un seceriş semnificativ (nr. de noi prieteni şi nr. de noi botezaţi).
Strategia PP08 prevede următoarele etape:
1. pregătirea bisericii ca întreg
2. recrutarea misionarilor şi instruirea lor
3. acţiuni pre-evanghelistice – pentru identificarea persoanelor interesate
4. acţiuni individuale şi/sau de grup – pentru stabilirea de relaţii personale şi consolidarea lor
5. parcurgerea de studii biblice individuale /în grupă mică
6. familiarizarea persoanelor interesate cu biserica
7. desfăşurarea unei evanghelizări publice cu vorbitor străin sau român, încheiat cu botez, urmată de
consolidarea noilor botezaţi în credinţă şi misiune.
Pentru etapa a 7-a, organizaţia The Quiet Hour îşi oferă disponibilitatea să trimită pastori. În cazul că cererea depăşeşte oferta lui The Quiet Hour, conferinţele în colaborare cu uniunea de conferinţe vor delega pastori români să ţină serialul evanghelistic în alte districte decât districtul propriu.
Condiţia pentru a beneficia de un vorbitor delegat (străin sau român), districtul / biserica locală trebuie să pregătească 40-50 de prieteni de adevăr care să fi parcurs un studiu biblic integral privind doctrinele bisericii adventiste. Ideal este ca pastorul să implice întregul district în această lucrare, iar la serialul evanghelistic să adune pe toţi prietenii din tot districtul.
Desfăşurarea etapelor:
Fiecare etapă constituie o condiţie pentru realizarea etapei următoare şi implică acţiuni şi ţinte specifice, după cum urmează:
1. Pregătirea bisericii ca întreg.
Efortul unui individ sau grup nu va avea un succes durabil dacă întreaga biserică n-a fost părtaşă la acel efort, prin rugăciune şi susţinere morală. Nu toţi pot lucra în linia întâi. Dar toţi trebuie să fie susţinători morali ai unei acţiuni misionare.
Pregătirea bisericii – depinde de:
Lucrul cu comitetul bisericii şi câştigarea lui pentru implicare personală în proiect (într-o formă sau alta). Pastorul prezintă comitetului nevoia unui plan misionar pentru 2008. Se solicită propuneri din partea comitetului, pe care pastorul le notează. La următoarea ocazie, pastorul prezintă schiţa de proiect: doar etapele, solicitând comitetului să vină cu propuneri de acţiuni pentru fiecare etapă. Astfel, după alcătuirea „portretului robot” la a doua şedinţă, pastorul va veni cu date şi precizări noi, astfel încât în decurs de 1 lună, să se poată realiza un proiect coerent şi eficace.
Motivarea bisericii – prin predicare şi seminarii misiologice. Pastorul va pregăti un ciclu de 4-5 teme care să se axeze pe ideea că biserica există pentru misiune; şi o biserică care nu mai câştigă suflete este moartă.
Pentru inspiraţie, pastorul poate intra pe adresa General Youth Conference, http://www.hopevideo.com/media_with_gyc_2005.htm şi să caute predicile lui Ron Clouzet (Martha, Martha; Simon, Simon; Saul, Saul) cât şi ale altor vorbitori... Sau poate apela la alte izvoare.
Pe lângă predicare, în adunări de Sabat după amiază, pastorul va oferi testul de Daruri Spirituale membrilor, prin care să-şi descopere vocaţia şi domeniul preferat de lucrare. Luna de consacrare pentru misiune trebuie să se termine cu un program sărbătoresc; cu un angajament al membrilor de a se re-dedica misiunii (invitaţie de a ieşi în faţă, pentru o rugă specială de consacrare); cu menţionarea personală a numărului de ore pe săptămână pe care se angajează să le ofere misiunii (pe nişte bucăţi de hârtie); şi cu alcătuirea unor grupe sau clase de instruire.
2. Identificarea, recrutarea şi instruirea misionarilor laici.
Clasele de lucrări pre-evanghelistice
La sfârşitul perioadei de motivare, pastorul va avea câteva clase de instruire pentru (a) lucrare medicală; (b) colportaj şi bibliotecă mobilă; (c) binefacere şi vizitare; (d) asistenţă socială, etc... Instruirea nu va dura mai mult de 1-2 întâlniri. Cel mai mult în aceste domenii se învaţă pe teren, prin practică.
Ideal este ca instruirea să fie făcută de pastor împreună cu o persoană cu experienţă în domeniul respectiv. Dacă aceste persoane lipsesc din district, este indicat să se cheme persoane cu experienţă din alte locuri.
Ucenicia evangheliştilor laici
În timpul motivării, pastorul se urmări anumiţi membri cu resurse, se va ruga personal pentru câştigarea lor pentru misiune şi apoi va face câte un apel personal acestora, de implicare în lucrare. Se va ruga cu ei şi-i va provoca să participe la o sesiune de 3 - 5 întâlniri de instruire. Aceştia vor constitui misionarii laici care vor prezenta studii biblice şi vor predica serii evanghelistice în diferite locuri.
Persoanelor care nu vor răspunde pozitiv la apel, trebuie să li se ofere o alternativă: să-şi ofere maşina pentru deplasarea misionarilor, sau să participe cu fonduri pentru cutare proiect, etc... Alternativa le va da confortul că n-au respins chemarea lui Dumnezeu şi doar că au ales o altă variantă de implicare.
Sesiunea de instruire a evangheliştilor laici va avea un caracter aparte şi se va deosebi de clasele de instruire pentru grupele de lucrare medicală, colportaj sau binefacere. Ea va decurge într-o atmosferă de ucenicie, promovând o atmosferă de echipă.
Instruirea nu va avea caracter formal. Nu va avea manuale şi lecţii pentru acasă (tip şcoală). Ea va avea un caracter practic care va acoperi ariile: „Cum să mă comport cu oamenii: amabil dar lăsându-le libertate, fără să mă bag pe gât”; „Cum să-i ascult mai bine: tehnica întrebărilor ajutătoare”; „Cum să descopăr ideile majore”; „Cum să-i fac să descopere ei înşişi adevărul din studiile biblice: tehnica de a pune întrebări în loc de a le predica”; „Cum să-i implic în misiune, alături de mine”.
Pastorul va dezvolta câteva principii în această direcţie şi va simula câteva situaţii, fără a pedala pe umor sau glume. În timpul instruirii, pastorul va conduce în mod exemplificator câteva studii, întrebare cu întrebare, arătându-le cum se descoperă ideile ascunse şi cum se conduce elevul în descoperirea răspunsului ascuns, prin tot felul de întrebări ajutătoare.
Pentru predicarea evanghelistică, înainte de a ţine predica sa, pastorul va da fiecărui evanghelist schiţa sa de predică (ideile, textele, ilustraţiile, înşirate în ordine). Ei o vor urmări în timpul predicării, iar apoi vor fi în stare s-o redea în alte grupe sau comunităţi.
3. Acţiuni pre-evanghelistice: medicale, sociale, civice, educţionale şi de colportaj.
În funcţie de condiţiile şi nevoile zonei, cât şi de resursele locale, se vor planifica tot felul de activităţi, menite să descopere interesul persoanelor pregătite de Duhul Domnului.
Fiecare echipă va nota cu grijă fiecare nume şi adresă, pentru contactări ulterioare pentru programe asemănătoare, şi abia mai încolo pentru seminarii spirituale.
Perioada planificată pentru asemenea acţiuni va fi un timp limitat (4-6 săptămâni), până se găsesc suficiente adrese care să solicite Relaţii (este cel mai important lucru) şi Studii biblice.
4. Etapa de stabilire şi consolidare de relaţii
Aceasta este etapa cea mai importantă. Fără ea, nici studiile biblice nu garantează alipirea de Dumnezeu şi biserică. Prin dezvoltarea relaţiilor de prietenie, se câştigă „încrederea”, cea mai mare condiţie pentru convertire.
Cum se stabilesc relaţii? Prin contacte cu aceste persoane (contacte planificate, pentru motive cinstite şi reale). Este important să-l asculţi, şi apoi să-l ajuţi în nevoile sale, cele mai multe ori ajutoare nebăneşti, ci de părtăşie şi lucru.
Invitarea la masă, în familie, este o metodă dintre cele mai bune. Isus însuşi ne cheamă să cinăm cu El şi El cu noi.
5. Parcurgerea de studii biblice.
Se sugerează setul de studii „Există speranţă”, un material plăcut, care parcurge principalele teme ale doctrinei adventiste.
Este bine ca gazdele (persoanele interesate) să invite pe cei interesaţi dintre cunoştinţele mai apropiaţi la aceste studii. Faptul că nu va fi singură în aceste noi descoperiri o va ajuta să ia decizii mai uşor (când se hotărăsc mai mulţi, este mai uşor). Există şi riscul ca printre cei invitaţi să vină împotrivitori. Pentru aceasta, este bine ca gazda să fie instruită pe cine să invite, şi pe cine nu.
Sarcina conducătorului de seminar nu este doar de a preda (prin întrebări) aceste studii. Ci el trebuie mai mult să se roage, cu post, pentru reuşita seminarului şi pentru prezenţa Duhului Sfânt şi a îngerilor. El trebuie să fie conştient că se va da o luptă spirituală între puterile întunericului şi sufletul gazdei, care trebuie sprijinit în rugăciune.
6. Familiarizarea persoanelor interesate cu biserica
Înainte de invitarea la evanghelizare, persoanele interesate trebuie să fie familiarizate cu biserica. Se vor planifica sărbători speciale pentru oaspeţi, cu prezentarea lor (prin interviu) înaintea bisericii. Chiar dacă ar veni odată 30 de oaspeţiu, tot trebuie prezentat fiecare (în 30 secunde fiecare). Acest lucru dă cinste musafirilor şi mărturiseşte că ne interesează fiecare dintre ei. Dacă sunt mai puţini, se va lua un interviu mai consistent.
E bine să se găsească un pretext ca, la prima lor vizită, doamnele să primească o floricică, iar domnii câte o carte. Dacă sunt femei singure, pot primi şi ele câte o carte.
Comunitatea (mai ales partea ne-implicată în misiune) trebuie să fie pregătită să arate bunăvoinţă şi simpatie oaspeţilor. Să fie gata să intre delicat în vorbă cu vecinii necunoscuţi, să le întindă cartea de cântări... dar să nu tabere pe ei, sufocându-i.
O agapă, bine pregătită, poate să transforme biserica într-un loc foarte plăcut pentru oaspeţi.
7. Campania de evanghelizare (cu vorbitor invitat)
Districtele /bisericile locale care au strâns cca. 50 de oaspeţi care au parcurs studiile biblice, vor fi calificate pentru un serial evanghelistic cu un vorbitor oaspete programat de conferinţă în colaborare cu uniunea. (Cele care n-au atins acest prag, vor avea ca evanghelist pe pastorul local sau un pastor coleg la schimb).
Evanghelizarea este bine să se desfăşoare într-o sală publică. Doar în locurile unde nu se pot asigura condiţiile unei săli publice, se pot ţine în biserică. Ieşirea bisericii în afară, fără a se ruşina de identitatea adventistă, este un factor care dă curaj prietenilor de adevăr pentru a lua o decizie.
Campania publică trebuie pregătită cu atenţie. Se vor pregăti echipe de „publicitate”, „transport auto oaspeţi”, „tehnic”, „scenă”, „muzică”, „literatură”, „protocol”, „plasatori”, „prezentatori”, „secretariat”, „vizitare”, şi unde este cazul, de „pază parcare”.
Se vor pregăti foi albe drept „foi de opinie”. Pe ecran va apare formularul cu opţiuni, iar ei vor înscrie doar numărul sau litera pe care o aleg. Pe aceste foi, oaspeţii vor înscrie şi numele lor cu un nr. de telefon.
În fiecare ocazie se va începe cu o recapitulare a temei anterioare, sub forma unor întrebări cu răspuns scris (pe foi albe). Răspunsurile se vor aduna de la toţi participanţii (fără AZŞ-i), se vor alege repede răspunsurile bune şi se va face o tragere la sorţi – pentru 5 cărţi. Acest lucru va crea un antren pozitiv şi o bună dispoziţie. Iar participanţii se vor strădui să obţină o carte prin răspunsuri cât mai bune.
După fiecare prezentare, se vor face apeluri în mod gradat: mai întâi – să ridice mâna dacă sunt de acord...; apoi – în timpul rugăciunii să ridice mâna; apoi – să se ridice în picioare; apoi – să iasă în faţă;
În ultima săptămână (cu 3-4 ocazii înaintea întâlnirii finale) se va planifica un botez. Cu acea ocazie, se va face un apel pe fond muzical, pentru cei doritori. Trebuie să fie câteva persoane, pregătite dintre doritori, să iasă primii afară, ca să dea tonul. Apoi, muzica şi apelul va rotunji numărul celor care se vor hotărî pentru botez.
După acea ocazie, trebuie repetat apelul: în a doua seară, oferindu-le o hârtie pentru a scrie dorinţa pentru botez (conform formularului ce va apare pe ecran); în a treia, prin apel în faţă. Tot aşa şi în ultima seară: un apel în scris pentru cei care vor să continue studiul biblic aprofundat.
8. Consolidarea
Este de maximă importanţă includerea noilor botezaţi într-o clasă specială de Şcoală de Sabat. Ei nu vor parcurge lecţiunea curentă, ci un studiu special, de clarificare a doctrinelor biblice cât şi a aspectelor practice ale vieţii de creştin.
Fiecare nou-botezat trebuie inclus într-o grupă mică, special construită pentru el (sau pentru maim mulţi) care să se întâlnească în timpul săptămânii. Acolo se vor dezvolta relaţiile personale şi se vor clarifica numeroasele dileme care vor apărea în primul an de credinţă.
De asemenea, fiecare nou-botezat va avea un „înger păzitor” dintre cei mai apropiaţi. Acesta îl va lua ca „ucenic” şi îl va lua cu sine în diferite activităţi misionare, pentru a se deprinde din primele săptămâni cu misiunea. Primul an este hotărâtor pentru formarea spiritului misionar şi a atitudinii spirituale corecte.
Există şi materiale speciale pe care aceştia trebuie să le citească. Dar, despre Consolidare, mai târziu.
Prezentul proiect evanghelistic este unul facultativ. Pot adera la el pastorii care au un district cu potenţial (o biserică locală cu resurse umane) pentru o asemenea acţiune şi care vor să se implice în acest proiect naţional supervizat de Asociaţia pastorală a Uniunii.
Obiectivul proiectului : este animarea misiunii în biserica locală care, prin adoptarea unui plan coerent, etapizat şi monitorizat, să producă un seceriş semnificativ (nr. de noi prieteni şi nr. de noi botezaţi).
Strategia PP08 prevede următoarele etape:
1. pregătirea bisericii ca întreg
2. recrutarea misionarilor şi instruirea lor
3. acţiuni pre-evanghelistice – pentru identificarea persoanelor interesate
4. acţiuni individuale şi/sau de grup – pentru stabilirea de relaţii personale şi consolidarea lor
5. parcurgerea de studii biblice individuale /în grupă mică
6. familiarizarea persoanelor interesate cu biserica
7. desfăşurarea unei evanghelizări publice cu vorbitor străin sau român, încheiat cu botez, urmată de
consolidarea noilor botezaţi în credinţă şi misiune.
Pentru etapa a 7-a, organizaţia The Quiet Hour îşi oferă disponibilitatea să trimită pastori. În cazul că cererea depăşeşte oferta lui The Quiet Hour, conferinţele în colaborare cu uniunea de conferinţe vor delega pastori români să ţină serialul evanghelistic în alte districte decât districtul propriu.
Condiţia pentru a beneficia de un vorbitor delegat (străin sau român), districtul / biserica locală trebuie să pregătească 40-50 de prieteni de adevăr care să fi parcurs un studiu biblic integral privind doctrinele bisericii adventiste. Ideal este ca pastorul să implice întregul district în această lucrare, iar la serialul evanghelistic să adune pe toţi prietenii din tot districtul.
Desfăşurarea etapelor:
Fiecare etapă constituie o condiţie pentru realizarea etapei următoare şi implică acţiuni şi ţinte specifice, după cum urmează:
1. Pregătirea bisericii ca întreg.
Efortul unui individ sau grup nu va avea un succes durabil dacă întreaga biserică n-a fost părtaşă la acel efort, prin rugăciune şi susţinere morală. Nu toţi pot lucra în linia întâi. Dar toţi trebuie să fie susţinători morali ai unei acţiuni misionare.
Pregătirea bisericii – depinde de:
Lucrul cu comitetul bisericii şi câştigarea lui pentru implicare personală în proiect (într-o formă sau alta). Pastorul prezintă comitetului nevoia unui plan misionar pentru 2008. Se solicită propuneri din partea comitetului, pe care pastorul le notează. La următoarea ocazie, pastorul prezintă schiţa de proiect: doar etapele, solicitând comitetului să vină cu propuneri de acţiuni pentru fiecare etapă. Astfel, după alcătuirea „portretului robot” la a doua şedinţă, pastorul va veni cu date şi precizări noi, astfel încât în decurs de 1 lună, să se poată realiza un proiect coerent şi eficace.
Motivarea bisericii – prin predicare şi seminarii misiologice. Pastorul va pregăti un ciclu de 4-5 teme care să se axeze pe ideea că biserica există pentru misiune; şi o biserică care nu mai câştigă suflete este moartă.
Pentru inspiraţie, pastorul poate intra pe adresa General Youth Conference, http://www.hopevideo.com/media_with_gyc_2005.htm şi să caute predicile lui Ron Clouzet (Martha, Martha; Simon, Simon; Saul, Saul) cât şi ale altor vorbitori... Sau poate apela la alte izvoare.
Pe lângă predicare, în adunări de Sabat după amiază, pastorul va oferi testul de Daruri Spirituale membrilor, prin care să-şi descopere vocaţia şi domeniul preferat de lucrare. Luna de consacrare pentru misiune trebuie să se termine cu un program sărbătoresc; cu un angajament al membrilor de a se re-dedica misiunii (invitaţie de a ieşi în faţă, pentru o rugă specială de consacrare); cu menţionarea personală a numărului de ore pe săptămână pe care se angajează să le ofere misiunii (pe nişte bucăţi de hârtie); şi cu alcătuirea unor grupe sau clase de instruire.
2. Identificarea, recrutarea şi instruirea misionarilor laici.
Clasele de lucrări pre-evanghelistice
La sfârşitul perioadei de motivare, pastorul va avea câteva clase de instruire pentru (a) lucrare medicală; (b) colportaj şi bibliotecă mobilă; (c) binefacere şi vizitare; (d) asistenţă socială, etc... Instruirea nu va dura mai mult de 1-2 întâlniri. Cel mai mult în aceste domenii se învaţă pe teren, prin practică.
Ideal este ca instruirea să fie făcută de pastor împreună cu o persoană cu experienţă în domeniul respectiv. Dacă aceste persoane lipsesc din district, este indicat să se cheme persoane cu experienţă din alte locuri.
Ucenicia evangheliştilor laici
În timpul motivării, pastorul se urmări anumiţi membri cu resurse, se va ruga personal pentru câştigarea lor pentru misiune şi apoi va face câte un apel personal acestora, de implicare în lucrare. Se va ruga cu ei şi-i va provoca să participe la o sesiune de 3 - 5 întâlniri de instruire. Aceştia vor constitui misionarii laici care vor prezenta studii biblice şi vor predica serii evanghelistice în diferite locuri.
Persoanelor care nu vor răspunde pozitiv la apel, trebuie să li se ofere o alternativă: să-şi ofere maşina pentru deplasarea misionarilor, sau să participe cu fonduri pentru cutare proiect, etc... Alternativa le va da confortul că n-au respins chemarea lui Dumnezeu şi doar că au ales o altă variantă de implicare.
Sesiunea de instruire a evangheliştilor laici va avea un caracter aparte şi se va deosebi de clasele de instruire pentru grupele de lucrare medicală, colportaj sau binefacere. Ea va decurge într-o atmosferă de ucenicie, promovând o atmosferă de echipă.
Instruirea nu va avea caracter formal. Nu va avea manuale şi lecţii pentru acasă (tip şcoală). Ea va avea un caracter practic care va acoperi ariile: „Cum să mă comport cu oamenii: amabil dar lăsându-le libertate, fără să mă bag pe gât”; „Cum să-i ascult mai bine: tehnica întrebărilor ajutătoare”; „Cum să descopăr ideile majore”; „Cum să-i fac să descopere ei înşişi adevărul din studiile biblice: tehnica de a pune întrebări în loc de a le predica”; „Cum să-i implic în misiune, alături de mine”.
Pastorul va dezvolta câteva principii în această direcţie şi va simula câteva situaţii, fără a pedala pe umor sau glume. În timpul instruirii, pastorul va conduce în mod exemplificator câteva studii, întrebare cu întrebare, arătându-le cum se descoperă ideile ascunse şi cum se conduce elevul în descoperirea răspunsului ascuns, prin tot felul de întrebări ajutătoare.
Pentru predicarea evanghelistică, înainte de a ţine predica sa, pastorul va da fiecărui evanghelist schiţa sa de predică (ideile, textele, ilustraţiile, înşirate în ordine). Ei o vor urmări în timpul predicării, iar apoi vor fi în stare s-o redea în alte grupe sau comunităţi.
3. Acţiuni pre-evanghelistice: medicale, sociale, civice, educţionale şi de colportaj.
În funcţie de condiţiile şi nevoile zonei, cât şi de resursele locale, se vor planifica tot felul de activităţi, menite să descopere interesul persoanelor pregătite de Duhul Domnului.
Fiecare echipă va nota cu grijă fiecare nume şi adresă, pentru contactări ulterioare pentru programe asemănătoare, şi abia mai încolo pentru seminarii spirituale.
Perioada planificată pentru asemenea acţiuni va fi un timp limitat (4-6 săptămâni), până se găsesc suficiente adrese care să solicite Relaţii (este cel mai important lucru) şi Studii biblice.
4. Etapa de stabilire şi consolidare de relaţii
Aceasta este etapa cea mai importantă. Fără ea, nici studiile biblice nu garantează alipirea de Dumnezeu şi biserică. Prin dezvoltarea relaţiilor de prietenie, se câştigă „încrederea”, cea mai mare condiţie pentru convertire.
Cum se stabilesc relaţii? Prin contacte cu aceste persoane (contacte planificate, pentru motive cinstite şi reale). Este important să-l asculţi, şi apoi să-l ajuţi în nevoile sale, cele mai multe ori ajutoare nebăneşti, ci de părtăşie şi lucru.
Invitarea la masă, în familie, este o metodă dintre cele mai bune. Isus însuşi ne cheamă să cinăm cu El şi El cu noi.
5. Parcurgerea de studii biblice.
Se sugerează setul de studii „Există speranţă”, un material plăcut, care parcurge principalele teme ale doctrinei adventiste.
Este bine ca gazdele (persoanele interesate) să invite pe cei interesaţi dintre cunoştinţele mai apropiaţi la aceste studii. Faptul că nu va fi singură în aceste noi descoperiri o va ajuta să ia decizii mai uşor (când se hotărăsc mai mulţi, este mai uşor). Există şi riscul ca printre cei invitaţi să vină împotrivitori. Pentru aceasta, este bine ca gazda să fie instruită pe cine să invite, şi pe cine nu.
Sarcina conducătorului de seminar nu este doar de a preda (prin întrebări) aceste studii. Ci el trebuie mai mult să se roage, cu post, pentru reuşita seminarului şi pentru prezenţa Duhului Sfânt şi a îngerilor. El trebuie să fie conştient că se va da o luptă spirituală între puterile întunericului şi sufletul gazdei, care trebuie sprijinit în rugăciune.
6. Familiarizarea persoanelor interesate cu biserica
Înainte de invitarea la evanghelizare, persoanele interesate trebuie să fie familiarizate cu biserica. Se vor planifica sărbători speciale pentru oaspeţi, cu prezentarea lor (prin interviu) înaintea bisericii. Chiar dacă ar veni odată 30 de oaspeţiu, tot trebuie prezentat fiecare (în 30 secunde fiecare). Acest lucru dă cinste musafirilor şi mărturiseşte că ne interesează fiecare dintre ei. Dacă sunt mai puţini, se va lua un interviu mai consistent.
E bine să se găsească un pretext ca, la prima lor vizită, doamnele să primească o floricică, iar domnii câte o carte. Dacă sunt femei singure, pot primi şi ele câte o carte.
Comunitatea (mai ales partea ne-implicată în misiune) trebuie să fie pregătită să arate bunăvoinţă şi simpatie oaspeţilor. Să fie gata să intre delicat în vorbă cu vecinii necunoscuţi, să le întindă cartea de cântări... dar să nu tabere pe ei, sufocându-i.
O agapă, bine pregătită, poate să transforme biserica într-un loc foarte plăcut pentru oaspeţi.
7. Campania de evanghelizare (cu vorbitor invitat)
Districtele /bisericile locale care au strâns cca. 50 de oaspeţi care au parcurs studiile biblice, vor fi calificate pentru un serial evanghelistic cu un vorbitor oaspete programat de conferinţă în colaborare cu uniunea. (Cele care n-au atins acest prag, vor avea ca evanghelist pe pastorul local sau un pastor coleg la schimb).
Evanghelizarea este bine să se desfăşoare într-o sală publică. Doar în locurile unde nu se pot asigura condiţiile unei săli publice, se pot ţine în biserică. Ieşirea bisericii în afară, fără a se ruşina de identitatea adventistă, este un factor care dă curaj prietenilor de adevăr pentru a lua o decizie.
Campania publică trebuie pregătită cu atenţie. Se vor pregăti echipe de „publicitate”, „transport auto oaspeţi”, „tehnic”, „scenă”, „muzică”, „literatură”, „protocol”, „plasatori”, „prezentatori”, „secretariat”, „vizitare”, şi unde este cazul, de „pază parcare”.
Se vor pregăti foi albe drept „foi de opinie”. Pe ecran va apare formularul cu opţiuni, iar ei vor înscrie doar numărul sau litera pe care o aleg. Pe aceste foi, oaspeţii vor înscrie şi numele lor cu un nr. de telefon.
În fiecare ocazie se va începe cu o recapitulare a temei anterioare, sub forma unor întrebări cu răspuns scris (pe foi albe). Răspunsurile se vor aduna de la toţi participanţii (fără AZŞ-i), se vor alege repede răspunsurile bune şi se va face o tragere la sorţi – pentru 5 cărţi. Acest lucru va crea un antren pozitiv şi o bună dispoziţie. Iar participanţii se vor strădui să obţină o carte prin răspunsuri cât mai bune.
După fiecare prezentare, se vor face apeluri în mod gradat: mai întâi – să ridice mâna dacă sunt de acord...; apoi – în timpul rugăciunii să ridice mâna; apoi – să se ridice în picioare; apoi – să iasă în faţă;
În ultima săptămână (cu 3-4 ocazii înaintea întâlnirii finale) se va planifica un botez. Cu acea ocazie, se va face un apel pe fond muzical, pentru cei doritori. Trebuie să fie câteva persoane, pregătite dintre doritori, să iasă primii afară, ca să dea tonul. Apoi, muzica şi apelul va rotunji numărul celor care se vor hotărî pentru botez.
După acea ocazie, trebuie repetat apelul: în a doua seară, oferindu-le o hârtie pentru a scrie dorinţa pentru botez (conform formularului ce va apare pe ecran); în a treia, prin apel în faţă. Tot aşa şi în ultima seară: un apel în scris pentru cei care vor să continue studiul biblic aprofundat.
8. Consolidarea
Este de maximă importanţă includerea noilor botezaţi într-o clasă specială de Şcoală de Sabat. Ei nu vor parcurge lecţiunea curentă, ci un studiu special, de clarificare a doctrinelor biblice cât şi a aspectelor practice ale vieţii de creştin.
Fiecare nou-botezat trebuie inclus într-o grupă mică, special construită pentru el (sau pentru maim mulţi) care să se întâlnească în timpul săptămânii. Acolo se vor dezvolta relaţiile personale şi se vor clarifica numeroasele dileme care vor apărea în primul an de credinţă.
De asemenea, fiecare nou-botezat va avea un „înger păzitor” dintre cei mai apropiaţi. Acesta îl va lua ca „ucenic” şi îl va lua cu sine în diferite activităţi misionare, pentru a se deprinde din primele săptămâni cu misiunea. Primul an este hotărâtor pentru formarea spiritului misionar şi a atitudinii spirituale corecte.
Există şi materiale speciale pe care aceştia trebuie să le citească. Dar, despre Consolidare, mai târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu